Există oameni și există concesionari în Delta Dunării.
Uneori ei se confundă. alteori sunt lucruri complet diferite.
În mod cert, însă, pe Traian Rece aceste două calități, pe care încearcă să le contopească în aceeași persoană greu de agreat, îl copleșesc.
Traian Rece ar vrea
să fie concesionar, ființă, revoluționar, vedetă B1 tV, rebel, haiduc. probabil că Traian Rece, în visele sale umede, ar vrea să fie Terente.
Dar, culmea, nu e.
E un ființ mic, meschin și negru. În ceru’ pungii. Care se crede regele, împăratul lumii lui de mii de hectare adunate. Și, ce să vezi, nu e.
Nu e frumos să vorbim de rău
despre oamenii care au dus țara asta înapoi, atunci când ea voia să meargă înainte. Dar, spre binele nostru, al tuturor, trebuie, cumva, să o facem. Știm, ei sunt modești și discreți, ar evita luminile camerelor, dacă la mijloc n-ar fi zeci de milioane de euro. În acest caz, cu mijlocul, devin, cumva, și ei, foarte activi. Ceea ce înseamnă, sau ar trebui să însemne, concurență.
Și, mai mult ca sigur,
concurență va fi.
Toți, dar absolut toți membrii Consiliului Județean Tulcea, de la președinte la ultimul (nu există așa ceva) membru, s-au prins că e rost de procurori pe marginea concesionării terenurilor agricole din Delta Dunării. Și, dacă e să fie cu procurori, mai bine lipsă, mai bine exact ceea ce noi, contribuabilii, așteptăm: onestitate, prețuri corecte, bani mai mulți pentru comunitate.
Anul acesta expiră niște contracte de concesiune agricolă în Delta Dunării.
Și nu expiră frumos, din păcate.
Ăsta, Terente nerealizatul, zis Rece neterminatul, pierde, brusc, niște mii de hectare. Pentru care doar subvenția e suficientă ca să-i țină burta și Mănăstirea-n viață niște ani.
Dar, asta e,
vezi, hectarele se duc. adio șpagă, pa ciubuc.
Și doare, și nu știi de unde să o iei, dacă ești prost și ai avocați mai ieftini decât redevența la hectar. Mai ieftini decât redevența aia pe vechi, când plăteai 90 de lei, maximum, pe hectar.
Și, acum, nu știi încotro să te duci. Puțină dezorientare, puțin haos, până vin hârtiile.
Ei, când vin hârtiile,
aici începe incredibiliciunea.
pentru că, în sfârșit, Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării își ia autoritatea în serios, de-adevăratelea, și, printr-o adresă oficială, semnată nu neapărat de acest guvernator vremelnic, ci de oameni cu greutate, cum sunt directoarea executivă (la acea vreme) Viorica Bâscă, fostă guvernator, la rându-i, sau de eminentul jurist Radu Voicu, acest John Snow care este Traian Rece se trezește somat să respecte legea și, pe teritoriul ARBDD, să nu mai folosească îngrășăminte chimice în agricultură?
Hai, pe bune? Voi nu știți cine e rece?
E omul ăla care decartează săptămânal la Silviu Mănăstire, ca să pară important. este, nu se poate nega.
Așa că rece (a se vedea documentele online) neagă, pur și simplu, autoritatea ARBDD. Ca orice șofer beat care neagă existența Poliției Rutiere. Need more?
Orice om care-ți pocește numele, așa cum face domnul Rece cu al meu, e un om perfectibil. E clar că n-a parcurs nici măcar gimnaziul la un nivel satisfăcător.
Azi, domnul Rece are bani. Mâine, nu se știe. De fapt, se știe. Din octombrie va avea jumătate din banii pe care-i are acum. Iar anul viitor… pfui, ce trist.
Domnule Rece, anul viitor, pe vremea asta, vă aștept la mcDo, cu nasul ăla haois, roșu. Ce să fie? Prăjiți sau wedges?
Chestiile astea nu mai miră demult. Ce mi se pare foarte îngrijorător pentru acel afacerist și ar trebui să-l pună pe gânduri e concurenta declanșată de marele Print de Teleorman. N-ar fi normal sa înființeze o Organizație combinată cu o Comisie parlamentară pentru parafarea și legiferarea acestor matrapazlâcuri?!