Scriu în presa românescă de un sfert de veac. Ca o navă interstelară propulsată de motoare antineutrinice printr-un vid cosmic amețitor, am traversat tranziția încrezător în forța și abilitățile mele. Am aruncat cu opinii tranșante în stânga și-n dreapta la fel cum Simona respinge mingile în terenul advers. Din păcate, însă, am ajuns într-un punct dificil. Românii s-au obișnuit cu ce cred despre politică, societate și univers. Nu mai surprind pe nimeni. Zilele trecute am scris că Bucureștiul seamănă cu un nasture murdar de urină și n-am produs nici o tresărire. Îmi vine greu să admit, dar cititorii s-au obișnuit cu sentințele mele agresive și gratuite.
De aceea, consider că refugiații sunt bineveniți la noi în țară. România are nevoie de acești migranți. Scăderea galopantă a natalității și expunerea prelungită, până la saturație, a românilor la opiniile mele tranșante fac necesară primirea acestor azilanți de toată isprava. E nevoie, în țara asta, de oameni care să pună umărul la construirea viitorului și care să tresară atunci când scriu că Parlamentul e ca un ochi de sticlă murdar de puroi.
Refugiații sirieni au lăsat în urmă multă disperare, suferință și frică. De aceea, trebuie să-i primim cu brațele deschise, să le asigurăm un adăpost, să-i hrănim, să-i învățăm limba română și le dăm să citească articole de opinie de-ale mele din presa online. Abia aștept să le văd expresia feței atunci când vor afla ce părere am despre cuplurile homosexuale și dreptul lor de a adopta copii.
Adrian Papahagi spune că musulmanii n-au adus nici o contribuție utilă, nici măcar în plan gastronomic. De unde înțeleg că, potrivit lui, șaorma a fost inventată de daci. Pentru declarația asta, un tip mai aprig decât mine l-ar biciui pe Papahagi cu un prosop de bucătărie înmuiat în supă de linte. Mă așteptam din partea lui Papahagi să fi deschis, dacă nu o carte, măcar meniul unui restaurant libanez. Ai ce învăța de acolo despre toleranță.
Pe mine criza refugiaților nu mă îngrijorează. Întrezăresc un final fericit, în care Liiceanu, Papahagi și Traian Ungureanu o iau razna din cauza urii, se apucă de tenis și încep să poarte trening în contexte sociale în care alții se îmbracă la costum.
