Îmi place să mă uit la știrile de la ora 5 din aceleași motive pentru care urmăresc un film polițist bun: ca să aflu cine e criminalul. Recunosc, sunt un om curios. Dați-mă în judecată! Văd o crimă sau un corp schilodit și primul meu impuls e să știu cine a făcut asta. De obicei, identific criminalul pe baza probelor existente la fața locului. Capul victimei a fost zdrobit în două cu lama rece și crudă a unui topor? Atunci soțul alcoolic e făptașul. Victima a fost legată cu sfoară și aruncată în fântână? E clar că autorul crimei e soțul alcoolic. Victima a fost împușcată în inimă cu o pușcă semiautomată cu lunetă, de la distanța de 150 de metri, în timp ce sorbea dintr-un pahar de șampanie pe balconul unui hotel de lux vienez? Soțul alcoolic trebuie arestat, pentru că el a comis crima, după ce a băut țuică de electrozi până la 5 dimineața, la cârciuma din sat.
Îmi plac știrile cu crime mai mult decât știrile politice, știrile de dragoste sau știrile SF. Știrile cu crime devoalează adevărata natură a omului. Pentru că, oricât ne-am amăgi, ăsta e omul: o victimă, un tip de la țară pe care vecinul cu care a băut toată noaptea îl lovește mortal cu securea în moalele capului.
Din păcate, nu întotdeauna aflăm cine e criminalul. Uneori, făptașul își acoperă fața cu marginea bluzei sau cu gluga unui hanorac, în timp ce-l escortează Poliția. Genul ăsta de știri sunt cu final deschis. Te lasă pe tine să interpretezi și să decizi cine a comis crima. Mie astea îmi plac cel mai mult. Pentru că te catapultează, din fotoliul tău bucureștean, într-o cu totul altă lume, mai simplă, mai puțin tehnologizată, mai cu veceul în curte, în care trebuie să faci pe detectivul și să-l identifici pe soțul alcoolic care a comis crima.
Atunci, îmi place să intru în mintea criminalului, pentru a-l găsi mai ușor. Oare eu, dacă aș fi un tip însetat de sânge din mediul rural, care omoară sub impulsul momentului, după ce a băut tărie ieftină până la 5 dimineața, unde m-aș duce? Din păcate, tehnica asta cam dă greș. Pentru că mă duc mereu să-l caut pe făptaș pe terenul de tenis al satului, unde, firește, nu e niciodată.
