Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Referințele la teatru îmi fac plăcere

Zoom Referințele la teatru îmi fac plăcere

Undeva pe strada Făinari din București, fix la numărul 17 D, dar fix acolo, e un teatru. Știați? Eu nu, până am primit o invitație. Iar pe mine invitațiile la teatru nu mă lasă indiferent.

Să fiu sincer până la capăt: nu doar că nu știam despre teatrul de pe Făinari, dar titlul piesei, Referințele la Dalí mă excită, nu-mi spunea mare lucru. Mi se părea, din start, o piesă mai de puști, așa, care vor cumva să șocheze. Dacă-s prost…

De fapt,

Referințele la Dalí…“ este o piesă destul de cunoscută, care nu are neapărat nevoie de decoruri ample. Imaginația face toată treaba, sau mare parte din ea. Și nu e nici despre sex, nici despre… Sau este.

Mă rog, poate ați auzit de Diarios de Motocicleta. Da, filmul ăla despre Che Guevara. Ei bine, José Rivera, autorul scenariului, este și autorul Referințelor…, o piesă în care Dalí nu apare, dar pe care o domină, așa cum nici Márquez nu apare, dar se simte.

Scrisă după primul război din Golf

și jucată pentru prima dată în 2000, Referințele la Dalí mă excită este, până la urmă, o piesă ușor suprarealistă și despre război. Și despre iubiri imposibile, despre pisici și coioți care vorbesc, despre o lună cam ca Luceafărul, băgăcioasă și îndrăgostibilă.

Și despre ceea ce face războiul, inclusiv învingătorilor.

Durează ceva până

intri în atmosfera piesei. Te plimbi puțin prin deșert, te amuză coiotul, te înduioșează puștiul îndrăgostit de vecina lui matură, te…

Ei, Gabriela și Benito, s-au iubit cândva. Poate se mai iubesc sau poate nu. Viața ei s-a cam scurs în umbra lunii, sub ochii unui puști pasional, în compania unei pisici fără speranță.

Poate e și o piesă despre iubire, deși nu e.

Într-o sală deloc mare, în fața a douăzeci și ceva de spectatori, te uiți la zeci de mii de soldați distruși de primul război din Golf, la sute de mii de victime ale unor demenți care n-au știut să se descurce altfel. Deloc reconfortant, gândindu-te că alți demenți se pregătesc, zilele astea, să o ia de la capăt.

Pe strada Făinari,

în București, la numărul 17D, dar fix acolo, e un teatru mic. Acum știți.

 

Referințele la Dalí mă excită de José Rivera, Teatrul Arte dellAnima, București. Gabriela – Bianca Cuculici, Benito – Denis Hanganu, Luna – Alecsandru Dunaev, Martin – Robert Onofrei, Pisica – Carla Mihai, Coiotul – Alexandru Cătănoiu. Regia: Răzvan Enciu. Ilustrația muzicală: Răzvan Enciu. Decor: Andrei Șova. Costume: Iolanda Mutu Jr. Traducerea: Răzvan Enciu și Cristina Juncu.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale