Refugiații ca refugiații, dar ce facem cu elevii?

România s-a făcut de căcat cu cifra aia meschină de 1.700 și ceva de refugiați acceptabili. Între noi fie vorba, era de preferat un rasism xenofob d-ăla simplu, rural, ceva gen „Auzi, fă frau, noi nu primim pentru că am luptat împotriva islamului acum 300 de ani”. Tot de tîrleți picam, dar măcar eram mîrlani din principiu, deci puteam pretinde respect. Din fericire, dintre două variante proaste am ales-o pe aia tîmpită. N-am picat de rasiști. Am picat de rasiști iobagi, umili și săraci. Un fel de „Sîntem împotriva homosexualității, dar numai după primii cinci centimetri”.

Dacă România avea măcar puțină minte politică, ar fi tratat problema cotelor de refugiați mult mai simplu și mai realist: „Băi, voi sînteți tîmpiți? De ce să ne dați refugiați? Avem deja destui inși de care să ne batem joc! În plus, refugiații nici nu votează, deci am avea impresia că ne batem joc de ei pe gratis, ceea ce ar fi complet greșit din punctul nostru de vedere!”.

Dar destul cu refugiații. De fapt, destul cu refugiații lor. Pentru că, dacă întîi priviți șirurile de elevi încolonați spre școală și apoi aruncați un ochi pe cifre, întrebarea vine de la sine: „Dar noi unde îi refugiem pe-ai noștri?”.

Aproximativ 4.000 de școli n-au primit autorizație sanitară. Adică, în termeni mai puțin tehnici, au lipsit elegant de la întîlnirea cu secolul XX, cînd iudeo-masonii au inventat chestii subversive gen „apă curentă” sau, și mai scandalos, „toaletă care e în interiorul școlii”. Da, în ne-curte! Fascinant!

Sigur, nu pot fi blamate autoritățile locale. Nu poate fi pusă această situație în cîrca ministerului. Toată lumea știe că nu e vina lor. Începutul anului școlar vine întotdeauna pe neașteptate. E ca un ninja al sistemului de învățămînt. Sau, dacă vreți, e la fel de ninja ca și eficiența educației românești, că nici aia nu se vede.

În plus, 4.000 nici măcar nu e mult. Avem aproape 20.000 de școli, deci încă e loc de îmbunătățire. În cel mai rău caz am putea spune că Guvernul e incompetent și la incompetență.

Nu disperați. Ne rămîne intact recordul de acum doi ani, cînd România a cucerit titlul european la gospodării cu toaleta în curte. 40,7% din români au rămas blocați în versurile lui Alecsandri și consideră că actul de excreție e o treabă eroică, ce trebuie săvîrșită musai numai după un drum prin ploi, prin vînt, prin mii de baionete. Sînt curios cîți dintre ei fac chestia asta în timp ce navighează pe Internet, pe smartphone. Nu, nu sînt sarcastic. Mă pun la mintea unui premier a cărui grijă, în anii trecuți, erau manualele digitale și alte mofturi complet paralele cu realitatea în care copiii riscau să cadă prin podeaua mizerabilă și să se înece în esență de politician ori de cîte ori natura îi forța să meargă să facă un download.

Acestea fiind spuse, deja am ajuns să văd refuzul autorităților cu alți ochi. El este fie un gest umanitar (măcar în Siria mureau de bombă, nu sufocați în rahat), fie simpla manifestare a fricii. Pentru că sirienii vor fugi înapoi spre Germania imediat după instalarea în România. Şi, de data asta, s-ar putea ca românii să le strecoare în brațe cîte un prunc, cu mențiunea „Ia-l și pe el, să nu ducă aici o viață de cîine”.