După cum se vede cu ochiul liber, de alegerile prezidențiale se mai ocupă doar fetele alea surmenate de la televiziunile de știri. Partidele sînt duse în vacanță, Guvernul e preocupat de olimpiadă, iar candidații la președinție ia-i de unde nu-s! Cu trei luni înainte de alegeri nu-i e nimănui clar cine candidează, din partea cui și, mai ales, ce ar avea de oferit țării.
Cel mai relaxat e Marcel Ciolacu. Nici nu zici că el conduce sondajele în varianta CURS. Mai un week-end, mai o inaugurare de drum, mai o postare cu David Popovici. Dar despre președinție „e prea devreme să vorbim“. Acum, linia PSD e că se așteaptă congresul din 24 august, cînd va fi desemnat, cu două luni înainte de alegeri, misteriosul candidat. Ba mai mult, campania de poziționare a premierului ca prezidențiabil, atît de activă în lunile din urmă, a încetat cu desăvîrșire.
Geoană și el o cam scaldă, deși conduce în sondajele INSCOP. Își continuă seria de interviuri nerelevante pe la podcast-uri tabloide, dar nu se smulge cu adevărat de sub pulpana NATO. Candidează cu frîna de mînă trasă, în condițiile în care e clar că, fără sprijinul unui partid, voturile lui vor fi numărate de un STS dedicat stabilității și continuității.
Simion e un pic mai harnic cu milionul lui de case la 35.000 de euro, dar pare că își caută pușcăria cu lumînarea și nimic mai mult.
Doar candidatura lui Ciucă are un dram de claritate, dar nu se vede nici acolo vreo tragere de inimă. Ostașul din slujba țării nici nu s-a ostenit să-și publice cartea pentru care PNL a băgat milioane de euro în panouri, darmite s-o mai și citească. Lasconi vorbește și ea din cînd în cînd, cu jumătate de gură, ca o gospodină din Cîmpulung care are ciorba pe foc și e cu ochii pe ogradă.
Atmosfera generală de relaxare stă, e clar, pe o înțelegere. Dacă alegerile ar avea active elementele de luptă și imprevizibilitate, oamenii și partidele s-ar agita de zece ori mai mult. Candidații ar bate țara în lung și în lat, partidele s-ar organiza, și-ar face liste, și-ar pregăti campaniile. Dar nimeni nu mișcă.
Asta ar putea însemna că rezultatele se cam știu, că palmele au fost bătute, că Ciucă va fi pus președinte, deși în mod normal nu ar prinde turul doi, iar Ciolacu va fi în continuare premier și șef la PSD. Stabilitatea va continua și în cincinalul următor, guvernarea va fi tot PSD-PNL, iar toată conversația despre unirea dreptei reprezintă, de fapt, o gargară pentru a-l credibiliza pe necredibilul Ciucă în fața alegătorilor „dreptei“. Lui Geoană i se vor frînge, probabil, speranțele la numărătoarea voturilor și la transmiterea rezultatelor prin STS. Simion, cum spuneam, va cocheta un pic cu perspectiva Rahovei pe motiv de escrocherie imobiliară, iar PSD va trimite în turul doi pe cineva din categoria Grindeanu, ca să poată fi făcut Ciucă președinte cît mai puțin suspect.
Astea fiind zise, să ne bucurăm în continuare de ultimele zile ale Olimpiadei de la Paris. Următorii zece ani nu aduc nimic nou.
