După ce m-am căsătorit, nu-mi mai plăcea să merg în vizite de Anul Nou. Însă primeam cu plăcere oaspeți. Nu făceam petreceri cu mulți musafiri. Stăteam într-un apartament cu două camere, în Drumul Taberei, într-un bloc de patru etaje, dintre cele construite în anii ’60. Sau cum zicea bunica mea, atunci cînd am invitat-o să-l vadă: „Cămăruțele sînt bune”. Într-un an, singurii noștri musafiri au fost Sorin Preda, romancierul, și soția lui, Alisia. Căci Hanibalii se duseseră la țară. Soții Preda nu stăteau prea departe de noi. Cam la o stație și ceva de troleibuz, într-un bloc de opt etaje, în care ei aveau un apartament cu două camere. Pînă atunci noi ne duceam la ei de Revelion, dar acum, dacă aveam și noi casa noastră, căci pînă atunci locuiserăm în apartamentul socrilor noștri, i-am somat să petrecem Anul Nou la noi.
Doamnele noastre s-au sfătuit în privința meniului și care ce să pregătească. Alisia era o artistă în privința asta. Știa să gătească orice, în timp ce Daniela nu se descurca fără o carte de bucate nici ca să facă niște cartofi prăjiți. Așa că, chiar dacă locuiam noi singuri în apartamentul 18, ne duceam să mîncăm în apartamentul vecin, al părinților ei. Într-o zi însă, soacra mea, căreia nu-i plăcea să gătească, mi-a dat o farfurie de ciorbă în care am descoperit o cutie de chibrituri. N-a făcut-o dinadins. Dar după această experiență am rugat-o pe Daniela să gătească ea mîncarea pentru mine și pentru băieții noștri. Așa că Daniela s-a avîntat în misterele gastronomiei.
Pe atunci noi aveam un televizor Sport cu un ecran mititel, pe care-l țineam pe pian. Dar cum nu prea aveai la ce să te uiți la televizor, asta nu ne deranja. Pe la zece seara apar Sorin și Alisia, cu mîncărurile pregătite de ea. Le-am pus pe balcon, deși ar fi putut încăpea în frigider fără să le căutăm loc. Sorin și cu mine am început să vorbim despre treburi literare și despre politică, marele subiect fiind cît avea s-o mai ducă Ceaușescu la putere. Nevestele noastre ni s-au alăturat de îndată. Alisia era învățătoare, iar Daniela, medic, și amîndouă au contribuit cu ceea ce știau pe tema dată. Rezulta că Ceaușescu avea s-o mai ducă la putere. Așa că de-abia după 12 noaptea, cînd se auzeau petardele și se urcau artificiile spre cer, am început să mîncăm. Danielei îi ieșiseră bine contribuțiile. Alisia se descurcase cu ale ei la nivelul ei obișnuit, de la foarte bine în sus.
Nici Sorin Preda, nici eu nu eram mari mîncăcioși. Iar fetele, nici atît. Așa că de-abia ne-am atins de gustări. Dar pe la două noaptea ni s-a făcut foame. Salată de boeuf, sarmale și ce mai era. Discuțiile noastre au reînceput mai energic. Pe la șase dimineața, cînd ei au decis să se retragă, ne-am îmbrăcat și noi, ca să-i conducem pînă la ieșirea de pe alee. Din vorbă în vorbă am ajuns la ei acasă și Alisia ne-a spus că ar merita să mergem pînă sus la ei, unde ea avea o ciorbă de potroace. Cum era s-o refuzăm? Ne-am întors acasă pe la 11 ziua, căci după ciorba de potroace se potrivea un somn mic, să ne meargă bine.