Revista breslei. Presa nu e moartă, presa se transformă

Aşa că vă rog să încetaţi cu lacrimile, fie ele de bucurie, prosteşti sau pur şi simplu lacrimi care pot aduce un nou mandat. Presa nu moare. Ea renaşte. Se reîncarnează. 

Spiritul ei lasă vechiul corp de cîine depăşit al democraţiei, pe care maşina timpului l-a lovit pe DN1, şi îşi continuă menirea în alte forme. Legale sau nu, formele aparţin statului modernizat, iar ceea ce e de reţinut de aici e asigurarea preşedintelui ţării: „Con­fiscarea libertăţilor presei este primul pas în confiscarea libertăţilor cetăţenilor“. Acum, că v-aţi liniştit, să-l liniştim şi pe Daniel Morar, redactorul-şef al DNA, care acuză presiuni politice asupra publicaţiei pe care o conduce. Trebuie spus că DNA Publishing Group face parte dintr-un holding – Adevărul Careneconvine Holding. ACH a produs în ultimii şase ani exclusivităţi şi breaking news-uri pe bandă. Pe bandă sînt, de fapt, vocile unor persoane private, a căror prezenţă în paginile DNA e nu numai imorală, ci şi ilegală, dar presa despre care vă spuneam că renaşte, renaşte, iată, cu toate riscurile jurnalismului vechi.

Din holding mai face parte şi publicaţia Parchetului General care, sub direcţia editorială a Codruţei Kövesi, îşi dispută prima poziţie în piaţă cu DNA News. Ca să dea ştiri mai (up)percutante, Codruţa îşi implică toată charisma obţinută pe terenul de baschet şi trimite cu mînuţa ei informaţiile ilegale şi „curăţate“ spre alte reîncarnări ale presei, cum ar fi Evenimentul zilei, Hotnews, România liberă, B1 şi TVR. Si­gur, aceste reîncarnări nu sînt finalizate, din cauza unor întîrzieri la finanţare, aşa că ele îşi poartă organele la vedere şi, atunci cînd îţi zîmbesc, îţi vin în minte sce­ne din Frankenstein se însoară.

În noua configuraţie a presei există canale specializate. Pe partea economică, ANAF-ul îţi suge documentele private în timp ce Băsescu se uită, iar pe partea politică, SRI te ascultă să nu cumva să-ţi fie umflată factura la mobil cînd nu eşti de acord cu Puterea. Practic, dacă eşti infractor, n-ai cum să scapi. N-ai cum să scapi vreo ocazie de a-ţi vedea de treabă, fiindcă presa reîncarnată stă cu capul întors şi veghează cu mintea dusă la temele ei.

Toate aceste instituţii ale statului, care au reuşit, într-un admirabil elan de numai şase ani, să readucă la viaţă o industrie în agonie, se văd nevoite să practice genurile şi să înfrunte riscurile presei clasice. Parchetele, ANAF-ul, ANI şi SRI-ul fac anchete jurnalistice, fiindcă, pe lîngă politicieni, ele se ocupă cu precădere de jurnalişti. Fac, de asemenea, interviuri, fiindcă au obiceiul să cheme la interogatoriu redacţii întregi. Chiar dacă fără ştirea subiectului, ele fac şi înregistrări, pentru a nu publica inexactităţi şi a încălca astfel standardele unei meserii de conştiinţă. Făcînd toate astea, e normal să suporte şi presiunile pe care, ca întotdeauna, mediul politic le face asupra unor publicaţii de calitate. Şi să nu uite că, în Marea Britanie, de exemplu, ziariştii care ascultă telefoane sînt arestaţi.