Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Romancierul care n-a uitat că a plecat de la proza scurtă

Zoom Romancierul care n-a uitat că a plecat de la proza scurtă

De povestirile lui Dan Lungu te îndrăgostești la prima vedere. Mie, cel puțin, așa mi s-a întîmplat pe vremea cînd D.L. era un tînăr autor de proză scurtă despre care începuse să se scrie tot mai de bine. Avea har de mare povestitor și o putere de observație sclipitoare. Lumea autohtonă a adolescenților de la balamaua dintre secole își găsise vocea!

La fel cum Mircea Nedelciu a fost cel care a decupat din peisajul anilor ’80 adolescenții altfel, cu ciudățeniile și cu limbajul lor, cu care își luau distanță de cenușiul acelei vremi, Dan Lungu a descoperit dinăuntru, cu vreo douăzeci de ani mai tîrziu, micul continent secret al adolescenților pe care nu-i înțelegea nimeni dintr-o lume care se schimba fără să știe încotro se îndreaptă. În anii ’80, textualistul Mircea Nedelciu trebuia să-și ia precauții de sociolog amator pentru a-și vedea povestirile publicate. Plus tehnicile „de insolitare a textului” care lăsau cenzura cu gura căscată, mutîndu-le cerberilor atenția de la conținut la formă. Cred că de-abia după ce tehnicile textualismului n-au mai fost atît de greu de priceput, povestirile lui Nedelciu au fost citite la adevărata lor valoare.

Spre norocul lui, Dan Lungu a început să publice după dispariția cenzurii. Astfel că tînărul sociolog profesionist și-a putut vedea de scris fără să aibă nevoie de metode de a fenta organele care păziseră literatura pînă în decembrie 1989 de accente critice nepermise. Adolescenților săi li se rupe de temerile părinților, care continuă să funcționeze după vechile coduri, cu spaimele aferente. Ei vor să vadă pe cont propriu cum e lumea și habar n-au că libertatea e „de aici pînă aici!”, după care e posibil să dai de dracul. De aceea, Dan Lungu preferă povestirile povestite la persoana întîi de personajele sale, într-un limbaj direct, de multe ori licențios, dar fără a apăsa mai mult decît e cazul pedala licențiozității. Aici e clar că sociologul deprins să ia interviuri adolescenților vine în ajutorul prozatorului, ajutîndu-l să nu cadă în așa-numitul „mizerabilism” al multora dintre tinerii prozatori care și-au epuizat poveștile, adeseori autobiografice, în volumul de debut. După care au început să se repete.

Dan Lungu, la fel ca bandeoniștii argentinieni, are un burduf larg pentru povestirile pe care le scrie. Un burduf în care încape o lume întreagă, despre care „vorbesc” adolescenții lui, așa cum nu se mai întîmplase niciodată pînă atunci în literatura română. În timp ce, de pildă, în proza scurtă a lui Nedelciu, un adolescent îi zice altuia despre „tovarășul tac-tu”, pentru a sugera că nu e de acord cu învățăturile părintești, în povestirile lui Dan Lungu, adolescenții par mai degrabă curioși să afle ce e în capul părinților, care le spun să nu facă diverse chestii, bizuindu-se pe nefericita lor experiență de viață, decît să le urmeze povețele.

Una dintre povestirile lui Dan Lungu apărute doar în acest volum antologic a fost publicată mai întîi în revista de proză scurtă Iocan. Asta se întîmpla pe vremea cînd Dan Lungu era o celebritate literară, iar Iocan era încă în perioada imediat următoare debutului, ca să zic așa. Fostul debutant, care e și azi înamorat de proza scurtă, ne-a trimis prompt o povestire pentru revista de povestiri, deși între timp devenise romancier cu cărți de succes, încît ar fi putut să refuze politicos Iocanul, zicînd că, de cînd a devenit romancier, nu mai scrie proză scurtă. Sau, ca să zic așa, pornind de la titlul volumului, proza scurtă contează enorm!

Dan Lungu, Părul contează enorm, prefață de Marius Chivu, Editura Polirom, 2019.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Mozart pe colivă

    19 mai 2020

    Ca oaia bearcă ce-și ține coada iluzorie pe sus, Guvernul României le-a dat austriecilor o lecție de demnitate națională săptămîna trecută, obligîndu-i să trimită un tren special pentru româncelecare-i șterg […]

  • O nouă stafie bîntuie România: propaganda rusă

    19 mai 2020

    Propaganda rusă, poreclită uneori “propaganda pro-rusă”, e o specie eliberată recent pe piață, într-un moment în care anticorupția s-a demonetizat, Ciuma Roșie a trecut în Opoziție, iar pericolul maghiar, folosit […]

  • Nu-l deranjați pe mandolinist!

    19 mai 2020

    Ludovic Orban s-a trezit, fără voia nimănui, un soi de stăpân absolut al României pe durata stării de urgență și, mai nou, pe durata stării de alertă. Din angajatul fictiv […]

  • Sfînta Mona

    12 mai 2020

    Săptămîna trecută, la Ateneu, a avut loc congresul băutorilor de spirt medicinal din România, cu ocazia însființirii celor doisprezece martiri căzuți la datorie într-o singură zi după ce s-au împărtășit […]

  • Sfînta prostie și păcătoasa fecioară din Luxemburg

    12 mai 2020

    Pe lista templelor prostești, ridicate de români unor zeități greșite, pe locul doi, după edificiul cu nume de cod Petrov, vine sanctuarul Laurei Codruța Kövesi. Închinători aiurea s-au mai găsit […]