Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

România cu răspudere limitată

Zoom România cu răspudere limitată

Cum poţi transforma în ficţiuni persoane în carne şi oase, şi, mai ales, cum poţi schimba, într-un roman, istoria cît se poate de recentă a României, aşa cum ai tu chef, fără să te poată acuza nimeni că falsifici întîmplările ţărişoarei? Există mai multe metode lejere. Scrii de pildă un roman cu cheie, în care botezi altfel persoanele în viaţă şi le amesteci cu morţii, pe care-i consemnezi cu nume şi prenume. Sau ticluieşti un roman memorialistic în care restabileşti adevărul atît de tare, că îl faci de nerecunoscut.

Dar dacă îţi faci curaj şi-ţi baţi singur cuie în tălpi încît nu să rescrii, ci să inventezi istoria? Adică dacă îţi dă prin cap să decizi că într-o ţară care nu şi-a dezminţit niciodată tradiţiile nepotismului, în anul 2000 a devenit  preşedinte Dragoş Constantinescu, nu Ion Iliescu? 

Şi dacă nu iei această decizie fiindcă vrei să scrii un roman în care faci jonglerii satirice de tip ce-ar fi fost dacă, ci pentru că te obligă nişte chestii, faţă de care o conspiraţie politică internaţională e un fleac? În România pe care o ştim s-au întîmplat şi se întîmplă, cum de asemenea bine ştim, suficiente lucruri misterioase care ne obligă la presupuneri şi scenarii ca să ni le putem explica. Să recunoaştem însă că, oricît de plauzibile ar fi ipotezele şi scenariile cu care încercăm să limpezim misterele cotidiene ale ţărişoarei, chiar dacă sîntem jurnalişti de investigaţie, ca Patrick André de Hillerin*, ni se pare că ne-a scăpat ceva, ca şi cum am trăi într-un S.F. zilnic. Dar dacă în loc să încercăm să deznodăm acest uriaş nod gordian al misterelor autohtone, îl tăiem, acceptînd că chiar trăim într-o realitate S.F. în care e posibil ca Dragoş Constantinescu să fi ajuns preşedintele României şi colonelul Truţulescu (îl mai ţineţi minte? Afacerea „Ţigareta”! Acolo apărea un tip în trening, cu un aer buimac-inofensiv. Despre el e vorba!) un personaj de o secretă anvergură?

P.A.H. ne bagă într-o asemenea Românie, pe care o tratează cît se poate de realist şi cu o seriozitate mai ceva ca definiţia pe care Bergson o dă umorului – du mécanique plaqué sur du vivant. Doar că după ce faci cîţiva paşi în romanul lui foileton, începi să te întrebi în care parte a umorului te afli –  în aia cu du mécanique sau în cealaltă?  

* Ziua Intendenței, de Patrick André de Hillerin, foileton în curs de publicare pe www.pah.ro

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Întoarcerea clasei muncitoare în paradisul capitalist

    10 septembrie 2019

    Dacă-n popor se zice că sula nu știe carte fiindcă la școală a stat tot timpul sub bancă și n-a văzut ce se scrie pe tablă, e clar că noua […]

  • Frăția lichelelor

    10 septembrie 2019

    Scaunul de la Cotroceni, scos la licitație în noiembrie, vine cu un pachet promoțional de putere neagră. Serviciile secrete sînt incluse, pot fi cumpărate practic pe nimic doar păstrîndu-li-se șefii […]

  • Petroave!

    10 septembrie 2019

    Cea mai jalnică scuză este, totdeauna, „N-am știut!“. Copiilor poți să le-o ierți, dar adulților, nu. Mai ales că un principiu de drept spune că necunoașterea legii nu te absolvă […]

  • Nimerick

    3 septembrie 2019

    De mori ca mîine, scapi de-o povară: frica de moarte o să dispară și-o să te-apuce, unsă cu miere, o mare poftă de înviere.  

  • Adevărul e că nu se mai muncește, tovarăși

    3 septembrie 2019

    Analfabet și criminal, Nicolae Ceaușescu sare în ajutorul urmașilor săi președinți. Rafala care l-a împiedicat să ni se destăinuie pe larg începe să rănească un public tot mai numeros. Pe […]