România e o țară singură

Imaginea plină de fiori a pandemiei a fost cea dramatizată de Vela: mașinile de Poliție, pe străzi pustii, în ale căror difuzoare se pompa gâjâit imnul național. A răposat Vela, își crește fata și amanta, s-a retras la vechile șobolăneli de baron, duhnește a incultură și fudulie în colțul lui de țară. Lucian Bode este însă infinit mai nociv. Omul e făcut din mațele politicii – e un om politic meșterit din mațe cum meșteresc acei artiști ai străzii mitraliere din baloane spre bucuria copiilor.

Lucian Bode e cu siguranța țării, un fel de sutră: „România e o țară sigură!“.

Cum punctează Cîțu: „Românii trebuie să știe!“. Fix așa e Bode: românii trebuie să știe că țara lor e una sigură. În buna tradiție în care câte un bețiv din fruntea țării sau câte un ministru impostor le spune oamenilor cum trebuie să se simtă, cât de fericiți să fie, ce cantitate de bine tocmai s-a abătut asupra lor. La bază, Lucian Bode e nimic. A ajuns ministru al Transporturilor, apoi a fost pus la Interne. Dar parcă tot e prea puțin. Personalitatea lui crește și crește ca pâinea în ligheanul bunicii, se umflă competența în el, dă pe-afară din ministere, crește, curge, așa că Rareș Bogdan a venit cu o idee: „Lucian Bode e genul de om care vorbește puțin și face mult. Eu am spus – sper ca de data asta să nu se mai creeze un breaking news, nu-mi doresc –, am spus că, la un moment dat, poate ar trebui să facem un minister al Transporturilor Interne, adică un minister al Transporturilor și al Afacerilor Interne împreună, pe care să-l conducă un singur om, dar asta pentru că Lucian a făcut lucruri bune, nu pentru că cei de acum nu fac lucruri bune – Doamne ferește! –, ci pentru că Lucian a făcut lucruri grozave acolo și a rămas în acel an și două luni de zile cât a condus ministerul, au rămas niște proiecte grozave pe care se construiește acum dezvoltarea României“.

I-a luat saliva mințile acestui lingău apretat.

Da, deci cam așa: Bode, ministru peste și mai multe ministere, ca o igrasie, ca o ciupercă… opt ani de guvernare, doisprezece ani, două sute de ani, cine știe câți.

În acest timp, în România sigură și europeană s-a scris în aceste zile cel mai oribil titlu de presă în, probabil, cea mai meschină guvernare de după ’90: „Campioană la sex la 10 ani. Câți parteneri a avut fetița din Ploiești, filmată în timpul orgiei din baia publică“.

Vorba lui domnul Florin: Românii trebuie să știe!