De la începutul anului, respectiv din 16 martie, când a fost decretată pentru prima oară starea de urgență, România a trecut din ce în ce mai mult spre o activitate online din ce în ce mai susținută. Într-o serie de analize/previziuni pe care le-am publicat în Libertatea între 27 aprilie și 8 mai, am prezentat modul în care se va schimba societatea actuală ca urmare a descoperirii de către angajatori că munca bazată pe relaționarea de tip feudal „ochiul stăpânului îngrașă vita“ este de domeniul trecutului. Schimbările vor fi mult mai profunde decât par la prima vedere și extrem de complexe, iar unele dintre ele au început să se petreacă mult mai devreme chiar decât mă așteptam în primăvară. Scriam pe 27 aprilie că „paradoxal, cel mai repede se vor adapta pe astfel de oferte dezvoltatorii imobiliari care s-au orientat pentru spațiile de birouri. Având clădiri goale sau în construcție, cu spații ample, aceștia le vor recompartimenta, adaptându-le cererii de pe piață. Va fi nevoie de investiții și de soluții rapide pentru a rezolva problema iluminării naturale, a instalațiilor sanitare și a climatizării individuale, de exemplu, dar nu sunt impedimente cu adevărat serioase“, referindu-mă la modificările de pe piața imobiliară cauzate de faptul că oamenii vor munci mai mult de acasă, iar corporațiile vor renunța treptat la spațiile de birouri pe care le plăteau în perioada respectivă. La sfârșitul lui august, deja, Liviu Tudor, proprietarul birourilor Novo Park din Pipera, anunța că-și va transforma clădirea în una de „co-living“, adică un spațiu mixt care să conțină și birouri, dar și spații rezidențiale. Sunt, de atunci, multiple semne că schimbările care în aprilie păreau doar un soi de SF se petrec deja. Lumea migrează din orașe înspre zone mai liniștite, putând lucra de acasă, se modifică modul în care sunt privite atât transportul, cât și multe alte aspecte ale vieții. Dar pentru toate astea este nevoie ca de aer de un lucru, deja vital: telecomunicații de mare viteză și capacitate.
România are multiple strategii
în domeniul IT&C, sau TIC, așa cum i se spune în traducerea locală. Doar că, de cele mai multe ori, vorbim despre strategii înșirate pe hârtie ca să sune frumos din coadă și atât. Statul român nu a făcut, până acum, nimic cu adevărat strategic pentru dezvoltarea telecomunicațiilor, fiind, se pare, complet lipsit de viziune.
Și este și normal: în țara în care încă se mai plânge după autostrăzi, văzute ca un simbol al modernității supreme și al dezvoltării de netăgăduit, viitorul este privit prin ceață și tratat cu nepăsare.
Or, lucrurile se mișcă atât de rapid încât, de la vedeta vitezei de Internet în lume, care era țara noastră acum câțiva ani, în mai puțin de un cincinal vom deveni reprezentanți de seamă ai Evului Mediu comunicațional. Asta în lipsa unor măsuri rapide, chiar dacă extrem de costisitoare.
În „Strategia guvernamentală de dezvoltare
a comunicaţiilor electronice în bandă largă în România pentru perioada 2009-2015“, elaborată și asumată de Guvernul Boc, în doar o pagină (pagina 22 a documentului) se plantează cu hărnicie germenii dezastrului. Astfel, guvernul asigură că va fi foarte grijuliu să implementeze: „principiul utilizării eficiente a resurselor“, „evitarea suprapunerii activităților și resurselor“ și „principiul minimei intervenții din partea autorităților“.
Asta înseamnă că, pur și simplu, guvernul lasă doar companiile private să investească în dezvoltarea rețelelor de comunicații, lăsând acest domeniu strategic la dispoziția totală a unor entități externe statului român.
Iar acest lucru este greșit, complet greșit.
Oricât ar părea de învechit,
în contextul digitalizării și eficientizării administrației prin trecerea activității preponderent în online, statul român ar trebui să dispună de propria sa rețea de telecomunicații, ca obiectiv strategic de maximă prioritate. Această rețea ar trebui să cuprindă atât sateliți, cât și rețele terestre de fibră optică dedicate,precum și rețele radio, în continuare eficiente. Statul român, însă, în numele capitalismului și al privatizării, și-a lăsat complet telecomunicațiile în seama corporațiilor private, cărora le plătește serviciile și cam atât.
Rețeaua de telecomunicații a statului ar trebui să fie atât de performantă și să dețină variante multiple de back-up, astfel încât săpoată prelua și traficul privat în cazuri extreme, atunci când rețelele private cedează. Va fi vital pentru o economie digitalizată din ce în ce mai mult ca telecomunicațiile să se desfășoare nu doar cu viteză maximă, ci și fără întrerupere.
Cinci secunde sau mai puțin
este timpul necesar unui nepriceput să pună pe butuci o țară întreagă. Nu vorbim despre unul ca Donald Trump, care, într-un moment de agitație, ar fi putut apăsa pe butonul roșu, dezlănțuind apocalipsa nucleară. Nici măcar Kim Jong-un, liderul suprem al gogomăniei avântate, nu poate face asta. Vorbim despre un simplu excavatorist care, în cinci secunde sau mai puțin, poate tăia cu lama cupei de la excavator o magistrală de fibră optică. Iar el o face fără intenție. În cazul unui război sau al unei tentative de preluare ostilă a controlului asupra unei țări pot exista mai mulți cetățeni care, în doar cinci secunde sau mai puțin, să întrerupă telecomunicațiile vitale, dar extrem de civile și de prost protejate.
Exemplu există, chiar dacă
la nivel național nu s-a auzit aproape nimic despre asta.
Vineri, 6 noiembrie 2020, timp de trei ore, două județe au fost afectate major în urma unui astfel de incident. O importantă magistrală de fibră optică dintre Brăila și Tulcea a suferit o avarie extrem de gravă, iar timp de trei ore, între aproximativ ora 12 și aproximativ ora 15, telecomunicațiile au fost complet oprite în mare parte din localitățile de pe traseul respectivei magistrale, acest traseu incluzând și municipiile reședință de județ Tulcea și Brăila, cu tot cu instituțiile statului ce funcționează în respectivele localități.
Au fost afectate treidintre principalele rețele ale furnizorilor de servicii de telecomunicații: Vodafone, Telekom și Digi/RCS-RDS. Cu excepția Orange, nici un alt furnizor nu a putut oferi servicii de telefonie, Internet, televiziune.
Pentru că resursele
sunt utilizate „eficient“ și pentru că e vorba de profit, operatorii din telecomunicații împart, de multe ori, aceeași infrastructură. Astfel, distrugerea unui cablu de fibră optică important îi afectează simultan pe toți. Așa s-a întâmplat și vineri, deși știrea nici măcar nu a existat la nivel național. Lucrurile au fost atât de groase, încât nu a existat nici măcar un anunț făcut de companii către clienți. Ca și cum izolarea completă a unei zone a țării nici n-ar fi avut loc.
Statul nu a putut oferi asistență și back-up administrației publice pentru că nu deține mijloacele necesare, nu are soluții. Administrația cumpără servicii de telecomunicații de la companiile private și este complet dependentă de acestea. Este mai ieftin așa, zic unii, este mai în conformitate cu principiile pieței libere.
De fapt, este extrem de pericolos, este realmente o problemă de siguranță națională. Acum, când cam toată lumea a văzut ce înseamnă o societate digitalizată, cu activitatea mutată online, este mai ușor de înțeles cât de importante sunt telecomunicațiile și cât de importante vor deveni în anii ce vin.
Da, poate mai este nevoie și de autostrăzi, poate că nu. Dar cu siguranță este nevoie de rețele fiabile de telecomunicații, care să aparțină statului, care să aibă variante de back-up și care să poată fi accesate 24/24, astfel încât România să poată continua să existe și să funcționeze.
,,statul român ar trebui să dispună de propria sa rețea de telecomunicații”. Depinde ce mai intelege fiecare prin ,,stat”. Daca ne referim la stat ca si cum ne-ar mai apartine, atunci da ar trebui sa dispunEM, dar daca ne gandim la stat ca si cum ar fi ceva (devenit) asupra caruia nu mai avem noi poporul control atunci nu, fiind deja ,,reteaua de telecomunicatii” in mainile cui trebuie. Astfel ca este tardiv sa se mai vorbeasca de ,,telecomunicatii” la nivel de obiectiv strategic ,,national”. Ca sa poata sa foloseseasca cineva un dispozitiv (pc, tableta, laptop, mobil etc) in primul rand trebuie sa mai pricepa cate ceva. Iar daca pe aceste meleaguri 45% sunt analfabeti functional, 17 % reprezinta abandonurile scolare vom observa ca ,,oficial” avem 62% care-s praf, neoficial fiind vreo 80% minim. Dupa circul cu ,,urcarea scolerilor” obligatoriu pe platformele online private (,,statul” nu s-a obosit sa vina cu una ,,strategica”, ca alte state mai ,,destepte”, oare de ce?) procentul celor care-o sa fie praf va sari spre 90%? Astfel, ce legatura va mai avea treaba asta cu ,,digitalizarea” pentru masa de manevra care ne place s-o mai numim ,,popor”? Iar partea aia ca pe ,,operatori ii afecteaza” e apa de ploaie. ,,Operatorii” isi impart castigurile nestingheriti afactandu-i (se intelege) in realitate pe toti consumatorii care ,,destepti” fiind se plimba de la un oparator la altul in speranta unor ,,servicii” mai bune. bine macar ca ,,poporul” a fost deja convins ca pentru toate ,,relele” care-o sa vina la pachet cu ,,pandemia” de vina-i ,,virusul”. Trag ,,masca pe figura” asa cum au fost invatati pentru a se apara ,,de una/ alta’’ si asteapta ,,vremuri mai bune”.
Buna diminiteata si bun venit in secolul 21.
Cine stie sa citeasca mai trebuie sa si gandeasca.