După Revoluție, în primii ani, destul de mulți curajoși post festum își descopereau eroisme pe timpul dictaturii care tocmai sucombase. Și mai interesant e că ei le împleteau cu teza potrivit căreia nimic nu s-a schimbat, de fapt, în România. Totul e ca înainte! Chiar nu vedeți? – scriau ei în ziare de dimineață pînă seara…
Caragiale s-ar fi simțit reconfirmat de aceste răsuciri caracteristice – numai că, după un timp, problema a devenit alta. Acum nu mai ținem minte exact ce a fost în timpul regimului socialismului real; și cînd povestești unui om mai tînăr cum arăta o zi, oricare, în ceaușism, face ochii mari și te suspectează de glume macabre. Ulei pe cartelă? Cum adică? Era reîncărcabilă? Epic!
Diferența și distanța dintre o epocă și alta se regăsesc în volumul de interviuri Din vorbă-n vorbă, în care un intelectual strălucit o parcurge pe a doua fără s-o uite vreodată pe prima. În aproape fiecare interviu cu Andrei Pleșu, indiferent de subiectul abordat și de întrebarea care a fost pusă, se observă ponderația critică a celui care știe că „bîlciul” libertății, „balamucul” socio-cultural, caruselul comic ori neliniștitor de opinii, declarații, comentarii din sfera derizoriului sînt preferabile, totuși, Epocii de Aur. Oricît de imperfectă, de rea, de stridentă, de țipătoare, de kitsch ar fi o democrație, ea e mai bună decît o dictatură a „monumentalului” național.
De aceea, Pleșu, amuzîndu-se copios de secvențe ale „carnavalului” democratic, îl contrapune, implicit ori explicit, stabilității vieții de lagăr socialist. Știe despre ce-i vorba, a trăit socialismul real pe propria piele, nu mai vrea.
Nu se mai satură, în schimb, de formidabila paletă de experiențe pe care o oferă tocmai anii decompresiei post-totalitare. Contemplator al naturii umane, ca și marele său model, Grecul, Andrei Pleșu studiază cei 23 de ani din subtitlu și din carte cu o curiozitate științifică. Materialul de observație e fabulos, iar cînd cel care observă este Pleșu…
Din vorbă-n vorbă e o carte de neratat, în care și-au dat întîlnire o jună și caragialiană democrație, un moralist, un istoric, un scriitor – și un causeur fermecător.
Andrei Pleșu, Din vorbă-n vorbă. 23 de ani de întrebări și răspunsuri, Editura Humanitas, București, 2014, 472 p.
Ulei pe cartela… M-a smuls mama de la minge ca sa iau ulei. Dupa o coada infinita am ajuns intr-o zona crepusculara (Alimentara cu creveti) unde o tanti in halat alb, cu manecile suflecate, turna ulei dintr-un lighean cu polonicul printr-o palnie in sticle de bere. Mi-a spus ca trebuia sa vin cu sticla d’acasa. N-am sticle de bere acasa, zic. Urmatorul, zice.