Să-i lăsăm să se pregătească pentru Liga Campionilor

Klaus Iohannis a câștigat alegerile prezidențiale speculând ura celor care s-au săturat de PSD. Cu excepția acestei găselnițe deloc originale, Klaus Iohannis nu avea în bagaj nimic din ceea ce i-ar fi trebuit pentru a fi cu adevărat un președinte. Lansat în cursă târziu, fără să aibă o viziune proprie sau un program întins pe mai mulți ani, Kluas Iohannis avea și are doar morga care-l deosebea de golănia predecesorului și a contracandidatului, și cam atât. Insuficient pentru a face din el un președinte cu adevărat bun.

La un an de la preluarea mandatului,

pe 16 decembrie 2015, Klaus Iohannis a anunțat ceea ce se cam aștepta de la el: un proiect de țară.

“Îmi propun ca în anul 2016 să am în atenție domenii cruciale pentru viitorul acestei națiuni, precum sănătatea și educația. Am lansat în acest an ideea unei largi consultări pe tema educației, care să aducă laolaltă autorități, profesori și elevi, școli și universități, societate civilă și pe toți cei interesați.

Anul 2016 va fi dedicat unei dezbateri așezate și consistente pe tema educației, din care să rezulte o viziune de ansamblu și direcțiile majore pentru viitorul sistemului de învățământ din România. Cred că «România educată» trebuie să devină un nou proiect de țară pe care să-l asumăm și să-l ducem la bun sfârșit.”

Chiar dacă în acel moment a fost vorba doar despre o enunțare, despre un titlu și despre o foarte sumară schiță, speranța unui proiect de țară exista.

De obicei, speranța moare ultima,

zice o vorbă populară, dar în acest caz speranța a fost omorâtă destul de rapid. Nu se știe când și de ce, dar “România educată” a încetat să mai fie un proiect de țară, devenind doar un proiect, acolo, care se va materializa cândva, cumva. Între timp, Administrația Prezidențială a publicat pe site, fără prea mare tam-tam, informația că ar exista o comisie pentru proiectul de țară, înființată prin decret prezidențial și care lucrează. Site-ul Președinției ne spunea, în martie 2018: “Comisia s-a întrunit în plen ultima oară în data de 14 iulie a.c., când au fost dezbătute și analizate cele patru direcții tematice din cadrul Proiectului de țară”. Cam acesta este, deocamdată, singurul lucru vizionar din proiectul de țară despre care încă nu se știe nimic: deși ne aflam la finalul primelor trei luni ale anului, comisia se întâlnise deja în cea de-a șaptea lună. A anului curent.

La congresul PSD din 10 martie,

Liviu Dragnea a anunțat și el un proiect de țară. La scurtă vreme după aceea au început să apară și zvonurile despre o strategie pe termen lung pe care ar pregăti-o PSD-ul. Mai mult, în aprilie, Guvernul a elaborat un proiect de lege prin care se înființează o comisie condusă de președintele Camerei Deputaților și care, până în iunie 2019, are sarcina de a elabora un document numit “Strategia România 2040”, care ar urma să fie votat de Parlament anul viitor și care ar deveni obligatoriu pentru toate guvernele de până în 2040. Cumva, sună ca un proiect de proiect de țară.

Auzind și domnia-sa

despre planurile lui Dragnea, președintele a ieșit public la final de martie, cu prilejul aniversării a 25 de ani de existență a Camerei de Comerț Americane din România (AmCham România) și i-a invitat pe oamenii de afaceri să se implice “prin idei și soluții și în legătură cu Proiectul de țară pe care îl voi supune unui proces de consultare publică în lunile care urmează”. Brusc, proiectul de țară devenise ceva mai urgent, la doar câteva zile de când anunțase și PSD-ul că lucrează la așa ceva.

Comisia prezidențială pentru proiectul de țară este activă din 30 septembrie 2016 și s-a întâlnit în plen de patru ori. Ultima întâlnire a comisiei prezidențiale pentru proiectul de țară a avut loc, totuși, în octombrie 2017, nu pe 14 iulie anul curent, cum scria pe site până când am cerut Administrației Prezidențiale lămuriri legate de proiectul de țară.

Deocamdată, cele două proiecte de țară

sunt învăluite în mister. Conform biroului de presă al Președinției, proiectul de țară al președintelui e aproape gata: “Proiectul de țară se află în faza de redactare, fiind deja integrate cele patru contribuții tematice ale grupurilor de lucru din cadrul Comisiei prezidențiale. Acest document de viziune în privința Proiectului de țară va fi făcut public în următoarele luni, iar ulterior va fi lansată o largă consultare cu societatea civilă, mediul de afaceri, mediul academic, partenerii instituționali. După finalizarea acestui proces de consultare publică, documentul va fi definitivat prin prisma observațiilor și propunerilor formulate”.

Totuși, “următoarele luni” este un termen foarte, dar foarte vag.

Nici proiectul de țară al PSD nu este vreun document care să fi depășit faza sloganurilor recitate la congres. Dar are un termen de trecere prin Parlament care, deocamdată, conform proiectului de lege cu „Strategia România 2040”, ar trebui să fie iunie, anul viitor. Proiectul de țară al președintelui plutește în incertitudini, nefiind foarte clar ce se va întâmpla cu el după ce va fi ieșit din dezbaterea publică.

Dar, până la urmă, e bine,

căci, după ce timp de 28 de ani nu am discutat niciodată o viziune pe termen lung pentru România, ne vom trezi, în curând, cu două proiecte de țară.

Dacă președintele miza pe proiectul lui de țară ca să-și construiască o platformă pentru campania electorală din 2019, atunci a mizat greșit. E foarte posibil ca PSD-ul să fure startul, să iasă cu propriul proiect de țară mai devreme și să acapareze dezbaterea. Poate plin de bune intenții, Klaus Iohannis se va fi transformat, în acest caz, din trendsetter, în follower.

Pentru noi, însă, ca națiune, e mult mai important ca proiectele de țară, oricâte or fi ele și oricui or aparține, să intre în dezbatere, chiar dacă nici Dragnea și nici Iohannis nu vor candida anul viitor la prezidențiale. Căci nu vor candida.