Să ne imaginăm zece minute că toți patronii posturilor TV comerciale, cuprinși de un inexplicabil, ciudat puseu cultural, ar înlocui timp de trei luni toate, dar TOATE telenovelele, plus TOATE tîmpeniile de genul Splash! Vedete la apă, Acces direct, Mondenii, Teo Show, D-Paparazzi, Mireasă pentru fiul meu, Vorbește lumea, Cireașa de pe tort, La bloc, În puii mei, Ferma vedetelor, Curat. Murdar?, Totul e permis, Sînt celebru, scoate-mă de-aici!, Schimb de mame, Rîzi și cîștigi, Codul magicienilor, Superbingo Metropolis, Supertrip, Te vreau lîngă mine, O mărit pe mama soacră, Nuntă cu surprize, Te pui cu blondele, Wowbiz, Un show păcătos ș.a. cu seriale de genul Să învățăm categoriile kantiene (zece episoade), Fenomenologia spiritului, de la Hegel la Derrida (douăzeci de episoade), Love-story-ul secolului XX: Martin Heidegger – Hannah Arendt (cinci episoade), Enciclopedia structuralismului și-a semioticii, Un chior în țara orbilor de stînga: Jean-Paul Sartre – și lista rămîne deschisă. Păi, în aceste trei luni nu și-ar sparge televizoarele 80% din bunii noștri privitori? Pun pariu că da. Și-atunci, ce e de făcut, vorba lui Lenin furată de la Cernîșevski? Răspuns foarte simplu: nu e nimic de făcut.
*
La Cotroceni e vremea concediilor. Toată lumea e plecată, inclusiv președintele. Birourile sînt închise, iar coridoarele așa de pustii, că dacă aș avea o mașinuță, m-aș putea plimba cu ea nestingherită prin tot palatul, ca băiețelul din filmul Shining al lui Kubrick. Singura care n-a plecat e Cerasela, femeia de serviciu de pe palierul doi, care, neavînd ce face, stă pe scăunelul ei și croșetează un șal de iarnă pentru Iohannis. Șalul are deja paișpe metri.
(va urma)
