The Box, lansat în 1996, e probabil primul single pe lista motivelor datorită cărora fraţii Hartnoll au ajuns în DEX-ul muzicii electronice nouăzeciste. Dar sînt multe altele, Chime, Forever sau Dwr Budr fiind doar cîteva dintre preferatele mele. Treaba e că acid house-ul, techno-ul sau ambientul acelor ani nu se mai întorc, oricît de retro am vrea să ne dăm. Ce făceau ăştia doi cu o liră nu face nimeni astăzi cu soft-uri de cîteva mii de euro.
Nici măcar ei. Wonky e sec, iar cei doi sînt incapabili să simtă ce se întîmplă acum în muzica electronică, de aici nechibzuinţa de a renunţa la tradiţie. Dacă albumul începe bine, cu ceva în stilul clasic (One Big Moment), continuă lamentabil ca o seară nereuşită în Studio Martin – pastişe electro house şi chiar dubstep.
* Orbital, Wonky, ACP Records.
Gen din aceeaşi categorie
1. The Orb – C Batter C. Tăticii ambientului au lansat iarna trecută un DVD compus din filmări realizate de trei puştani în Londra anilor ’50. Muzica e bonus.
2. Plaid – Scintilli. Alt duo britanic din aceeaşi budincă electronică şi un ultim material divers şi intens arpegiat pe alocuri. Perfect pentru aceleaşi autostrăzi.
3. Meat Beat Manifesto – Answers Come In Dreams. Ca să încheiem Trainspotting-ul imaginar, vă recomand albumul care aduce coşmarurile. Ţine ochii deschişi.
