Să râdem de Cartianu

Cartianu nu are simțul ridicolului. E o fântână arteziană cu ridicol. Cumva, ți-e milă de el, pentru că-l vezi atât de limitat. E înduioșător și cum a reușit să-l conserve pe țăranul din el: îi place coasa, povestește naiv din anii copilăriei, i se înroșește bârnăul și, de-atâta nostalgie, aproape că-i curg mucii. Altfel, nu-ți este milă de el, pentru că e genul de fraier agresiv și duhnește de idei stătute.

Merge prin lume cu Ciocăzanu și vând o carte pe care au scris-o despre alegerile de anul trecut. Mici, oportuniști, pătrunși mereu de importanța oamenilor care joacă în liga mare.

Dar să n-o mai lungim. A postat pe Facebook poza de alături, el cu o substanță maro-vișinie. Toți cei care au văzut poza s-au întrebat: Cum, mă, cum să faci așa ceva, cum, cum?…

Așadar, să facem mișto de fraier.

Totuși, îl cheamă Băsescu, iar curentul pe care l-a creat printre voi s-a numit “băsism”, pe bune, la ce te așteptai?

Una e să pupi în fund, alta e să te mozolești cu fundul și să te guduri între buci.

Dacă știi că e perioada mustului, pupă și tu mai cu fereală. N-am zis “cufureală”, am zis “cu fereală”, da?

Ca pupinbăsist, nu te baza pe faptul că nu l-ai văzut niciodată pe stăpânul tău mâncând.

Până la urmă, și stăpânul a fost nesimțit: tu îi dai o limbă, iar el îți ia toată fața.

Într-adevăr, rahatul funcționează ca camuflaj, însă doar în haznaua de la B1 TV și Nașul TV. Altfel, în lumea liberă, pari un ciudat.

Nu-i frumos să-i spui unuia că e un rahat cu ochi, dar dacă el însuși postează o poză cu chestia asta, chiar n-ai ce să mai faci.

Poți să zici că Gregoar și-a dat arama pe față, dar nu despre aramă e vorba.

Și pupincuriștii trebuie să aibă o limită: nu prestează când stăpânul e în perioada aia a anului. O dată se face tulburelul, ca țăran ar trebui să știi.