Sacrificiul cronicarilor, la Paris

Bucurie mare, în 1984, pe gazetarii noștri sportivi, că s-a calificat România la Campionatul European din Franța! Cronicarii Fănuș Neagu și Ion Băieșu nu mai puteau de fericire. Să vezi Parisul cu diurnă și să stai la un hotel acătării, nu în gazdă la Astaloș, era un vis care trebuia plănuit cu grijă. Ca să nu-i fitilească invidioșii, n-au mai călcat vreo două săptămîni la Mărul de Aur, cîrciuma ziariștilor. Aveau alte locuri mai discrete, unde au hotărît să locuiască într-o singură cameră la Paris, ca să iasă mai ieftin cu cazarea. În prima zi acolo, se plimbă ei nițel pe străzile din jurul hotelului și, cînd să se însereze, s-au dus în cameră, să se odihnească. Și-au luat niște vin la sticle de trei sferturi, să nu vorbească pe uscat pînă-i ia somnul. Și încep ei să calculeze șansele băieților, Băieșu cu carnețelul în mînă. Se golesc sticlele. Coboară Fănuș și mai ia cîteva, de la aceeași prăvălie. La miezul nopții îl cheamă pe băiatul de la room service. Îi arată Băieșu una dintre sticlele goale, așezate lîngă patul lor de două persoane, și face un gest larg cu mîna. Flăcăul se întoarce după cinci minute cu comanda lui Băieșu. La trei dimineața, Fănuș cere un repetir. Cînd s-au trezit, Băieșu spune trist: Fane, ia numără și tu sticlele astea, că am impresia că văd dublu. Le numără Fănuș; îi ies 26, nu 13 cîte spera Băieșu. Cam multe, acceptă amîndoi, dar 13 sticle ar fi fost cu ghinion, ce dracu’! Meritau și băieții atîta sacrificiu din partea lor.