Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Sărăcăcioșii ani ’90

Zoom Sărăcăcioșii ani ’90

Dacă vorbești despre ONG-uri finanțate din exterior și care reprezintă în România interesele finanțatorilor, iar nu pe cele ale țării în care-și desfășoară activitatea sau pe ale unei părți mai mari sau mai mici a populației, riști să fii arătat cu degetul drept antisorosist. Pentru că în imaginarul colectiv doar Soros finanțează fundații și doar despre el se spune că s-ar implica în activități îndreptate împotriva unor state.

Ei bine, deocamdată

nu este vorba nici despre Soros și nici despre fundațiile finanțate de el în România. Fie doar și pentru că, la începutul anilor ’90, fără programele finanțate de Soros și de alți cetățeni străini sau chiar de entități statale, democrației românești i-ar fi luat mult mai mult să afle cum ar trebui să funcționeze. Statul român, proaspăt ieșit din comunism, ca și cetățenii săi, n-avea nici timp și nici bani de investit în educația democratică a cetățenilor. Așa că treaba asta a rămas în sarcina organizațiilor non-guvernamentale. Care organizații au obținut și ele bani de pe unde au putut. În linii mari, a fost mai mult bine decât a fost rău, pentru că multe dintre ONG-uri au implementat proiecte complementare celor ale statului, iar mulți dintre cetățeni au avut ocazia să învețe cum funcționează o societate democratică și altfel decât din cărți. Iar când vorbim despre funcționarea unei societăți democratice nu ne referim doar la viața politică, ci inclusiv la implicarea oamenilor în acțiuni caritabile, la dezvoltarea interesului pentru mediu, la voluntariat și la multe alte lucruri pe care, fără finanțări externe, ONG-urile nu ar fi putut nici măcar să le demareze, d-apăi să le susțină ani întregi.

De aceea, voi povesti astăzi,

mai degrabă, despre un ONG care a acționat multă vreme extrem de eficient împotriva intereselor cetățenilor români, urmărind interese destul de meschine ale unor cetățeni străini.

ONG-ul, să-i spunem SERA, a fost, ani de zile, unul dintre ONG-urile românești cele mai mediatizate în Occident, mai ales în Franța, ocupând pagini întregi în presa tipărită și umplând minute bune de emisie cu imagini ale orfanilor României.

SERA a fost înființată

de către un cetățean francez, François de Combret, în 1996, propunându-și să ajute copiii instituționalizați. Cum subiectul era încă fierbinte în 1996, după avalanșa de imagini crâncene care au înduioșat occidentalii imediat după 1990, de Combret nu a avut probleme să-și convingă compatrioții că situația în România este, în continuare, extrem de grea, că mizeria e la fel de mare ca înainte 1990, că trebuie făcut ceva pentru copiii ăștia, pentru că altfel e nasol.

Au fost, de-a lungul timpului, multe organizații care s-au luptat pentru a îmbunătăți viața copiilor instituționalizați din România. Au fost, în aceeași perioadă, și mulți profitori, care au speculat problemele și s-au strecurat pe lângă legi, făcând bani frumoși.

Au venit anii 2000

și negocierile României pentru aderarea la UE. Pentru că imaginile cu copii prost îngrijiți, prost îmbrăcați și prost hrăniți erau încă întipărite pe retinele decidenților din UE, unul dintre importantele capitole de negociere a fost situația copiilor instituționalizați. Baroneasa Emma Nicholson a fost, lungă vreme, raportor pentru această problemă, trăgând de urechi Guvernul României în mod repetat. Neplăcându-i critica, Guvernul Năstase a găsit și pentru asta o soluție, de care se ocupa, constant, Micky Șpagă, căci și baroneasa avea camapnii electorale de susținut, cheltuieli de făcut… Baroneasa a fost receptivă, încet-încet criticile s-au împuținat, ba chiar Emma Nicholson a început să vadă progrese, iar totul mergea spre bine, până când Micky Șpagă n-a mai fost membru al Guvernului. Având altele pe cap, a uitat să lase vorbă despre tratamentul înmânat periodic baronesei, iar aceasta, văzându-se neglijată, a reînceput să agite flamura copiilor instituționalizați.

Dar baroneasa a fost doar un episod

trecător. Un alt episod, la fel de trecător și la fel de prizat la vremea lui, a fost construit în jurul fundației SERA. În momentul în care Guvernul României a pus în funcțiune un memorandum care interzicea adopțiile internaționale, de Combret s-a activat brusc și a început o campanie în presa franceză, dezvăluind, din nou, condițiile în care trăiesc bieții copii. Având drumurile bătute, de Combret a contactat ziariști pe care-i cunoștea și le-a înmânat pachete de poze în care sistemul românesc de asistență a copiilor instituționalizați se vedea groaznic. Doar că de Combret a uitat să le spună ziariștilor că pozele respective erau făcute cu mulți ani înainte și că parte dintre orfelinate se mai schimbaseră în bine.

Miza, oricum,

nu era îmbunătățirea condițiilor din orfelinate, pentru că România se pregătea, de fapt, să le închidă. Cum se pregătea să modifice radical și legislația pentru protecția copilului, inclusiv condițiile în care copiii puteau fi adoptați. Iar asta îl durea mult pe de Combret.

Ani de zile, între 1996 și 2003/2004, SERA a funcționat și ca intermediar pentru adoptarea copiilor români de către cetățeni străini. Nu există documente care să arate că cineva ar fi câștigat bani din această activitate, pentru că nu se fac adopții pe bază de contract și chitanță. Dar spumele furibunde ale șefului SERA de când și-a dat seama că adopțiile internaționale vor deveni o raritate vorbeau despre ceva mai mult decât un simplu interes umanitar.

Între 1990 și 2004, România

a pierdut urma a aproximativ 20.000 de copii adoptați sau copii orfani plecați în străinătate la tratament. Numărul este enorm și vorbește nu doar despre incompetența statului român, ci și despre lejeritatea legislativă care a permis ca adopțiile externe să se desfășoare în număr atât de mare și fără a avea garanția că au fost adopții efectuate în interesul superior al copilului. Mulți oficiali nu s-au sfiit atunci să vorbească despre copii adoptați pentru trafic de organe, dar dovezi n-a produs nimeni.

Revenind la SERA, acțiunea de imagine lansată de fondatorul acesteia la începutul anilor 2000 a costat statul român destul de mult. Au fos luni în care oficialii români au dat explicații la Bruxelles, s-au cheltuit bani pe tipărirea de materiale informative pentru oficialii și societatea civilă din Vest, s-au cheltuit bani pentru a aduce aici jurnaliști străini și pentru a le arăta că orfelinatele morții ale căror poze le publicaseră nici măcar nu mai existau de ani buni.

Între timp, febra adopțiilor

externe a trecut, legislația s-a mai așezat, nu mai există orfelinate, iar întregul sistem de protecție a copiilor fără părinți s-a mișcat cât de cât spre bine. SERA a rămas fără unul dintre principalele obiecte de activitate, dar nu s-a retras. Astăzi, fundația activează în continuare, lucrând cot la cot cu statul și încasând de la acesta bani, de câte ori poate, pentru proiecte mai mult sau mai puțin controversate. Dar a fost o vreme când fundația asta, finanțată masiv din Occident de oameni buni la suflet, dar și de unii mai puțin puri în intențiile lor, a pus în mare dificultate statul român pentru a-și atinge propriile interese, interese care, culmea, nu coincideau cu cele ale celor pe care spuneau că-i apără.

1 comentariu

  1. #1

    Sunt nenumarate ONG-uri care isi impacheteaza lacomia in cutii legate cu fundite de caritate.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale
  • Piața Victoriei teleormănenilor asupra românilor de pretutindeni

    14 august 2018

    După ce  a adus drept jertfă o fecioară neprihănită cu chistolul la jartieră, aruncînd-o dincolo de gardurile de protecție ale Guvernului în ghearele balaurului cu mai multe capete, Jandarmeria Română, […]

  • Muieutică și adevăr

    14 august 2018

    Pietroaiele care au zburat vineri seară spre jandarmi s-au întrupat dintr-un cuvînt. Așa a profețit domnul Liiceanu și așa s-a întîmplat. Revoluția a urmat, ascultătoare, drumul indicat de cele patru […]

  • Jandarmurdăria

    14 august 2018

    Concluzii după ridicarea norului de fum și gaze lacrimogene: 1) Jandarmeria nu poate fi judecată cu aceeași măsură cu care îi judecăm pe cei care au participat la protest. Nu […]

  • Scopul scuză mijloacele de tracțiune ale partidelor

    7 august 2018

    Săptămîna trecută, Klaus Iohannis și-a lăst bicicleta la poartă și a intrat călare pe Dragnea în Ierusalimul liberal, în aplauzele zarafilor. Oricît de deșelat ar arăta Dragnea și oricîte măgării […]

  • Procurorul Poporului

    7 august 2018

    Din adîncul temniței, cocoșat de o pedeapsă cît eternitatea, judecătorul Mircea Moldovan, numărător de voturi la alegerile prezidențiale din 2009, povestește frauda. Moldovan era atunci membru al BEC, vicepreședinte al […]