Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Savoarea unei mîncări rezultate din resturile unui ospăț

Zoom Savoarea unei mîncări rezultate din resturile unui ospăț

Din cînd în cînd citesc un roman SF, deși nu mă omor după acest soi de proză. Cînd aveam vreo 12 ani i-am devorat pe clasicii speciei, începînd cu De la Pămînt la Lună, de Jules Verne. Am,începînd de atunci, o listă lungă de autori de SF, dintre care unii mi se par mari scriitori. (Nu mă atrage însă deloclumea exclusivistă a autorilor și cititorilor acestei literaturi specializate.)

Zilele astea am citit un romanSF scris de un britanic, M.R.Carey, tip inventiv și destul de bine dotat ca prozator. Nu știu unde să-l așez printre celebritățile sefiste. Lecturile mele recente din această specie țin mai degrabă de gustul unei „madlene” literare decît de curiozitatea mea față de ceea ce mai face romanul SF. Aflasem despre M.R. Carey că ar fi vîndut peste un milion de exemplare din alt roman SF al său, Fata cu toate darurile, pe care nu l-am citit. Așa că, în ciuda reținerilor mele, am fost curios să văd cine e acest scriitor „milionar”. Pînă la Fata cu toate darurile, Carey a mai scris și romane horror, fără mare audiență, și texte pentru benzi desenate de tot soiul. Chestiile astea le știu de pe net.

Băiatul de pe pod, roman post-apocaliptic, adică după ce omenirea și-a tras-o cu mîna ei, încît aproape că a dispărut de pe fața pămîntului, e un soi de Douăzeci de mii de leghe sub măriadus la zi, cu deosebirea că explorarea lui Nemo, cea subacvatică, e înlocuită de o călătorie terestră,într-o lume de după sfîrșitul lumii provocat de oameni, dar în care mai există, ce să vezi, și supraviețuitori. Unii normali, alții sînt un soi de zombiecare nu consumă decît carne și a căror mușcătură îi aduce și pe cei cu mintea întreagă în stadiul de legume ambulante. Cea de-a treia categorie e compusă din junkeri, un soi de bandiți rătăcitori care trăiesc pe spinarea celor normali.

Normalii dintr-un oraș din Anglia, ultimul populat de de-alde ei, trimit un vehicul blindat într-o expediție prin fosta Mare Britanie pentru a aduna informații despre o altă expediție, dispărută, care trebuia să cerceteze pe unde mai poate trăi un om obișnuit fără să fie atacat de antropofagi. Subiectul e bine adus din condei, cam ca într-un roman de aventuri în călătorie, iar personajele sînt suficient de bine individualizate, încît să nu te încurci printre ele. Într-un roman de aventuri fără complicații SF, Carey ar fi putut trece drept un autor care stăpînește regulile jocului, dar fără să sclipească. Știe meserie, însă nu aduce cine știe ce valoare personală adăugată cu romanul lui. E un tip care place tocmai pentru că își trimite inteligent cititorii pe cărări străbătute de alții înaintea lui. Știe adică să ia de la acei alțiidiverse elemente narative sau trăsături dominante ale personajelor pe care le introduce în propriul lui mixer romanesc. Îți aduce aminte aproape tot timpul de altcineva, dar fără ca asta să te deranjeze, ci mai degrabăte simți mulțumit că romancierul se folosește de slăbiciunile tale pentru diverse madlene literare pe care ți le vîră sub nas.

Nu m-am dat în vînt după toate detaliile tehniciste cu care englezul și-a blindat romanul, dar pe care un cititor încercat de SF s-ar putea să le aprecieze și să vadă în ele o diferențăpersonală pe care eu n-o întrezăresc.Altfel, Băiatul de pe pod, care s-a vîndut într-un milion de exemplare, mi se pare cea mai bună dovadă că englezii gustă și azi mîncărurile literare rezultate din amestecarea resturilor rămase de la o masă îmbelșugată din ziua precedentă.

M.R.Carey, Băiatul de pe pod, traducere de Ruxandra Toma, Editura Nemira, 2018.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Spovedanie

    15 septembrie 2020

    Sunt gol de sentimente ca o biserică, toamna, cînd nunțile toate s-au veștejit și fosta-mi iubită se joacă de-a doamna cu șeful ocolului din Maglavit. E-un schimb valutar între grauri […]

  • Cea mai profitabilă afacere de pe pămînt

    15 septembrie 2020

    Nici să fi înviat Spiru Haret nu s-ar fi discutat atît de mult despre școală. Coronavirusul a trezit-o un pic la realitate. A pălmuit-o, cît să clipească mirată, și a […]

  • O democrație din ce în ce mai îndepărtată

    15 septembrie 2020

    În urmă cu patru ani și jumătate, Ludovic Orban devenea victima neinocentă a DNA, visul de a fi zdrobit în alegerile locale de Gabriela Firea fiindu-i întrerupt de finanțarea ilegală […]

  • O insulă scufundată

    8 septembrie 2020

    Dictatura milităroasă din Belarus, unde un ins scelerat flutură Kalașnikovul într-un lan de fete cu părul auriu, face diferența dintre lacrimi și muci cînd e s-o comparăm cu dictatura medicală […]

  • Generalii Frînă și Abuz la datorie

    8 septembrie 2020

    Puțini muritori pot sta alături de Gabriel Oprea fără să simtă vibrația magnetică a imposturii și tupeului, cîmpul de agresivitate și lăcomie ce iradiază dinspre acel chip cu sprîncene pensate […]

Cele mai citite