La bătrîneţe, lui G. Călinescu începuse să-i placă de tinerele. Studente, discipole de la Institutul de Teorie a Literaturii, admiratoare care veneau la cursurile lui din curiozitate. Criticul proceda cu discreţie.
Visa funcţii înalte, aşa că se ferea de scandaluri amoroase. Dinspre partea soţiei sale, incomparabila Vera, n-avea motiv să se teamă. Discreta femeie îi suporta fără să se plîngă şi capriciile, şi ciudăţeniile. Ce haz are însă pentru un bărbat trecut de 60 de ani să aibă aventuri amoroase, dacă nu se poate lăuda cu ele? Călinescu îşi luase de confident un psiholog, Constantin Botez, căruia îi povestea ce şi cum. Se ducea acasă cu tînăra. Şi o punea pe incomparabila Vera să-i aducă ceva din pod. După care îi lua scara, să nu-l deranjeze cît stătea cu invitata. Călinescu nu intra în detalii erotice cu psihologul. Aşa că nu se ştie pînă unde ajungea cu ele. Dar i se lăuda cu virilitatea lui şi, de fiecare dată, nu uita să-i spună povestea cu scara şi că, sechestrată în pod, incomparabila Vera nu protesta.
