Femeia văzu că pruncul se află chiar lângă sobă, dar asta n-ar fi fost o problemă dacă pe sobă nu s-ar fi aflat un drob imens de sare, cum nu găsești decât în poveștile lui Creangă.
Atunci, femeia începu să jelească, iar urletul ei disperat se ridică peste bormașina unuia dintre vecini și peste muzica de petrecere (lăutărească veche, să ne-nțelegem) a celuilalt vecin, care încerca să acopere cu ceva zgomotul de bormașină.
– Ce-ai de plângi? Ce s-a întâmplat? întrebă soțul.
– Păi, cum să nu plâng dacă moare copilul, îi explică femeia, ca la proști. Uite colo drobul de sare, poate oricând să cadă peste copil și să-l strivească ca-n desene animate.
Nu apucă bărbatul să proceseze toată informația că ușa casei se dădu de pereți și intrară șase mascați de la trupele speciale, în frunte cu comandantul lor care purta cagula doar așa, de formă, sub nas.
– Nu vă impacientați, doamnă, spuse comandantul către femeie. Situația e sub control, nu pățește nimic copilul. Suntem de la trupele Antidrob.
Și auzind asta, soțul femeii își puse mâine-n cap și, fără să-și ieie bună ziua, ieși din casă și plecă în lume, pentru că prefera să trăiască printre străini decât într-un loc unde se fac asemenea jocuri de cuvinte.
1.385 de vizualizări
