1990 – Primele alegeri libere. Vă dați seama ce bandiți au ajuns în fruntea statului dacă din Republica Socialistă a rămas doar România?
1994 – Se prăbușește Caritas sub povara datoriilor. Țeparii din spatele escrocheriei se întreabă și azi: a fost vina românilor pentru că n-au fost destui fraieri să investească sau e vina românilor pentru că sînt leneși și n-au investit destul?
1996 – Ion Iliescu pierde alegerile pentru postul de caporegime și ajunge în opoziție, nu unde merită. Dovadă că pînă și Satana are niște standarde.
1999 – Bancorex intră în faliment și, în ciuda a ce-ați putea crede, nu este vorba de un jaf ordinar. Gangsterii de bun-simț dau lovitura și fug, pe cînd hoții de la Bancorex rămîn tot acolo. Totuși, e și o parte bună: este impusă taxa de solidaritate, un soi de taxă de protecție care garantează plătitorilor că Bancorex nu va mai fi falimentat niciodată.
2000 – Ion Iliescu redevine caporegime. Dovadă că Satana are niște standarde, dar românii, nu.
2004 – România intră în NATO și, contrar așteptărilor, nu apare nici un scandal cu generali români prinși cu buzunarele pline de avioane sau de fregate fără chitanță. Este un exercițiu de morală impresionant și care nu are nici o legătură cu nenorocitul ăla de pușcaș marin care stă mereu de pază.
2007 – România intră în UE. Tabloidele europene scriu despre protestele hoților, speriați că imigranții români le vor lua job-urile.
