Semne ciudate se arată iar. Vechile șoapte din trecut reîncep să foșnească. Prin aer circulă murmure de rău augur. Într-o seară, chipul Lunii a fost brăzdat de un nor ca o cucuvea. Stoluri de ciori au închipuit pe cer un chipiu de ofițer. Valuri s-au ivit pe lacul Ciurel fără ca vîntul să bată, iar cutremurele au pornit să zguduie pămîntul zi de zi.
Oamenii au fost întrebați la telefon dacă i-ar vota la Primărie pe Mircea Cărtărescu sau Tudor Chirilă. Cîteva publicații online și-au exprimat regretul că țara ar putea intra în Schengen fără să merite și că hoardele de migranți s-ar putea năpusti asupra Europei civilizate din cauza noastră. Cînd MCV-ul a fost ridicat, s-au auzit voci lugubre urlînd la stele și cerînd, tot în presa online, ca alte și alte mecanisme de pedeapsă să fie puse în loc. De mai multe ori la rînd, de la Luxembourg sau de la Bruxelles, procurorul european s-a plîns că nu i se dau destule fonduri și nici destui procurori ca să poată face o treabă ca lumea. Cei care au îmbătrînit și au văzut destule spun că toate astea pregătesc întoarcerea vremurilor rele.
Dreapta românească, după cum se vede, și-a pierdut nu numai unitatea, ci și principalul ei partid, PNL, care acum face coaliție de guvernare cu PSD. La dreapta au mai rămas USR, REPER, carcasele ONG-urilor abandonate de SRI după ce Dragnea a intrat la pușcărie, cîteva trompete din specia Marian Ceaușescu și copiii din flori ai PNȚ cu suveraniști de ziua a șaptea. Locul e aproape gol și arată ca o miriște de pe care a fost strînsă recolta și din care mai răsare, ici-colo, vorba lui Daea, un ciocălău uitat. Și fiindcă e atîta loc rămas liber, vechile puteri ale nopții își iau avînt să revină.
Se testează, așadar, proiectul unei drepte tăioase, justițiariste și revanșarde, adunată în jurul Slujirii. Laura Codruța Kövesi se zbate să se smulgă din hamurile EPPO construindu-și un alibi de insuficiență administrativă: ba că n-are bani destui, ba că n-are oameni, ba că statele nu cooperează cu ea așa cum cooperau Dumbravă și Coldea în anii de aur ai protocoalelor.
Există, așadar, structuri înseriate care i se strîng în jur ca să dea mai multă vibrație candidaturii ei la prezidențiale. Nu e sigur că va candida, dar pînă una-alta se adună cărămizile de soclu și ciomegele. Întîi, există electoratul derutat al USR, care-și vede partidul topindu-se în irelevanță. Apoi, există o mulțime de haștagiști rămași fără obiectul urii, pe care nu i-a captat nimeni încă. Mai sînt grupuscule de susținători macoviști, cioloșiști și membri ai Uniunii Tineretului Sereist lăsați de izbeliște, care au scăpat prin ochiurile prea mari ale plasei PNL și AUR.
La capitolul presă sînt o puzderie de „proiecte editoriale online“ din categoria pressone, press-two, press-three și așa mai departe, pînă pe la press-twenty, site-uri cu finanțare netransparentă, care fac investigații servite și care așteaptă cu arma la picior. Lor li se adaugă site-uri mai mari și mai bine finanțate, conduse de jurnaliști care se foiau în trecut pe canapeaua lui Coldea.
Din zona de business livrează companii prin care vechea conducere SRI a sifonat bani din licitații publice. Ei sînt sponsorii invizibili, cei care stau pitulați sub porecla Patreon și care trimit, la nevoie, „donații“ de pe zeci, sute și mii de conturi de un euro.
Zilele binomului stau să vină, iar armatele de orci așteaptă în adîncuri semnalul că se pot da la iveală.
Tare articolul 🤣!
da, tare ca fularu’!