Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Secretul eternului repetent

Zoom Secretul eternului repetent

Tipul era un fel de legendă pipăibilă a Facultății de Litere. Băiat inteligent și iubitor de carte, Chintilă frecventa facultatea de peste zece ani. Susținea că o aprofundează. Descoperise o metodă care-i îngăduia asta. Nu vorbea despre ea.

Chiar și atunci cînd stătea mai mult la bere cu colegii și încerca vreunul să-l tragă de limbă despre metoda lui miraculoasă, Chintilă schimba subiectul. Cîțiva dintre foștii lui colegi de an îi deveniseră profesori. Îi tutuia, dar fără să se bată cu ei pe burtă, ca între colegi ce fuseseră. Păstra distanța aceea nevăzută dintre el, studentul, și ei, tinerii asistenți, respectînd scrupulos regulile jocului.

În cazul lui unic, nimănui din facultate nu-i trecea prin cap să se uite sau să se gîndească la el ca la un repetent cu vechime. Chintilă era reprezentantul unei filosofii, aidoma copilului din basm care a refuzat să se nască pînă cînd mama lui i-a promis că-i va da în schimb tinerețe fără bătrînețe. Avea însă și ceva misterios, ca Fantoma de la Operă. Pentru colegii lui vremelnici de an, Chintilă venea din alt timp, chiar dacă citea și el cărțile momentului și, dacă avea chef, la seminarii făcea sclipitor dovada că stăpînea materia aproape cît cei mai buni asistenți pe care-i aveam.

Totuși, ca să nu bată la ochi, nu prea venea pe la seminarii, iar pe la cursuri nici atît. Era privilegiul lui, de fiu al unui tată artist, care nu-l bătea la cap să absolve facultatea, ca să-l scape de cheltuielile pe care le presupunea îndelungata aventură a băiatului său care trecuse de 30 de ani, dar era coleg de an cu studenți cu zece ani mai tineri decît el. Din cîte mai țin minte, pictorul nu dădea curs invitațiilor de urgență pentru a discuta cu îndrumătorul de an despre situația de repetenție a fiului său. La cursuri, unii dintre profesorii noștri susțineau despre Chintilă că era un parazit periculos pentru etica studențimii și a studiilor superioare gratuite. Cu toate astea, colegii lui de an, care făceau pariuri dacă el se va îndura să treacă în anul următor sau nu, îl priveau cu simpatie. Pe atunci nu se vorbea despre atitudini antisistem, dar cîți dintre noi nu și-ar fi dorit să aibă părinți ca repetentul Chintilă care să ne ajute să rămînem în uriașul uter al facultății noastre?

Cînd am terminat facultatea, Chintilă repeta pentru nu mai știa nici el a cîta oară anul doi sau trei, cu ajutorul metodei pe care o brevetase. Apoi eu am ajuns profesor de română în satul Vizurești din comuna Ciocănești de Dîmbovița. Pe cînd făceam naveta acolo, într-o combinație de călătorie cu trenul și o expediție zilnică pe bicicletă sau pe jos, de la gară pînă în sat, mă mai întrebam ce-o fi făcînd Chintilă. Cînd m-am întors în București, schimbîndu-mi îndeletnicirea, aflu că eternul student absolvise facultatea.

La vreo doi după aceea, umblam după cărți ieftine prin anticariate. Dar mă și întorceam în Bucureștiul adolescenței mele pe care nu-l mai frecventasem în anii în care făcusem naveta. Mă duc așadar să văd ce mai era nou la Curtea Veche. Peste drum de rămășițele palatului domnesc, un anticariat. Ia să cercetăm ce-o fi și aici!

Cînd am intrat, dau cu ochii de Chintilă, care nu știu ce era acolo, vînzător sau proprietar, dar își găsise o nouă armă cu care se putea lupta în continuare cu trecerea timpului.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Secretul lui Bachus, cu Gabriel Liiceanu în rolul principal

    8 octombrie 2019

    După o lamentabilă carieră de criminal în serie, Gabriel Liiceanu se desparte de membrii Grupului pentru Dialog Social cu aerul preotului indignat că păcătoșii cărora le-a servit ultima împărtășanie se simt din […]

  • Președintele morții

    8 octombrie 2019

    Dacă ar avea aripi, Klaus Iohannis s-ar roti în văzduh deasupra tragediilor, ca un corb care adulmecă moartea. Dar n-are, așa că e nevoit să țopăie de la un accident […]

  • Uniunea Salvați USR

    8 octombrie 2019

    În plină campanie electorală pentru prezidențiale, Uniunea Salvați România s-a apucat, deja, de pregătirea alegerilor locale. Rar s-a mai văzut un partid care să le spună membrilor, simpatizanților și eventualilor […]

  • O profeție cu bucluc

    1 octombrie 2019

    Diversitatea în unitate se vede cu ochiul liber pe canalele noastre de televiziune, unde cîteva culte religioase se întrec seară de seară să ne intermedieze prin cablu o întîlnire cu […]

  • Bula calului

    1 octombrie 2019

    Prezidențialele n-au fost întotdeauna așa. În 1990 aveam de unde alege. Îl aveam pe Ion Rațiu, nepot de memorandist cu rădăcini istorice în Ardeal, milionar în lumea liberă, democrat cu […]