Unii oameni preferă, atunci când pot și când sunt departe de plajele aglomerate, să facă nudism. Sau naturism, sau cum vreți să-i spuneți. Ca să citez dintr-un basarabean beat și excitat, “sunt din ăia care stau cu chizda goală”. De aia plaja de la Vadu era, acum foarte mulți ani, o găselniță: era pustie, cel mai apropiat vecin era la 150-250 de metri, nu oripilai pe nimeni cu un corp mai puțin lucrat la sală sau nu sădeai invidie în sufletele a zeci de masculi deveniți brusc pudici și deranjați de nuditate. Se zice că un astfel de mascul olecuță mai invidios ar fi fost și Nichita Stănescu, după ce măreția-i de poet ar fi fost pusă în umbră de boierimea înnăscută a lui Alexandru Paleologu, o legendă vie pe plajele retrase de la 2 Mai sau Vama Veche înainte de 1989.
Am mai scris despre plaja de la Vadu și cât de aglomerată devine ea de vineri până duminică. Mii de oameni îmbrăcați năvălesc pe nisip, își trântesc păturica lângă a ta, și-o așază, eventual, în fața cortului, iar atunci când ieși din el se uită mustrător la tine: “Îmbracă-te, nesimțitule, nu vezi că sunt și copii de față?”. Încă nu strigă asta în gura mare, dar disprețul li se citește pe chipurile stresate, de oameni care au venit pe o plajă pustie pentru a descoperi că, de fapt, plaja e ceva mai aglomerată decât în fața blocului lor din Titan, Florești, Mănăștur sau pe unde naiba or mai sta în timpul săptămânii. Undeva în dreapta este garat un octogenar care a venit să facă nudism alături de două zburdalnice sexagenare. Sigur că cele două bucăți ar vrea să-și lase sfârcurile libere, să li se joace printre degetele de la picoare, dar le este jenă de familia de clujeni serioși, cu un copil, care la rându-i ar arde-o naturist, dar se jenează de manejul à trois compus din supraviețuitorii primului plan cincinal al secolului trecut. E un cerc vicios, așa că toți stau îmbufnați, fără chef de nimic, uitându-se cu ură la cei care erau deja dezbrăcați atunci când au năvălit ei în armurile lor supraelastice, întregi sau din două bucăți. Decât să faci nudism lângă unii din ăștia, mai bine te urci în mașină și dai o raită prin sat, întorcându-te atunci când ei au plecat să-și roadă frustrările textiliste în hotelurile decente de pe lângă Constanța. Ți-i și închipui mormăind pe drumul de întoarcere: “S-a stricat și Vadu, dom’le! O țâță goală nu mai poți lăsa pe-afară, că se uită cu ochii bulbucați toți obsedații ăia sexuali cărora li te-ai băgat în suflet și n-au avut bunul-simț să-și tragă niște robe călugărești pe ei. Mai venim și mâine, poate pleacă!”.
Aș putea spune că i s-a întâmplat unui prieten, dar nu cred că are sens. Probabil v-ați prins că eram undeva pe-acolo când se întâmplau astea. Așa că o să trec la povestea agățatului pe plajă, care, sincer, m-a înduioșat.
Credeam, până mai acum două săptămâni, că doar pre-puberii cărora le-au tăiat părinții accesul la site-urile porno mai cred că nudiștii se fut încontinuu și nu le stă mintea decât la poziții sexuale cât mai acrobatice, numai bune de prestat pe plajă, în văzul ardelenilor veniți să-și condimenteze viața gri, distrusă de primari precum Boc sau Funar. Dar, ca în multe alte ocazii, m-am înșelat. Pe teritoriul acneei violente au intrat, cine știe de când, swingerii disperați. S-au aciuat undeva între mașina noastră și cort, pe axa est-vest, și între clujenii posaci și țâțele care arau plaja pe axa nord-sud. Ea, mai îndrăzneață, și-a dat sutienul jos. El nu. Asta se întâmpla pe la ora 14. Veniseră din Constanța, își lăsaseră copilul cu bunica și sperau să aibă o seară plină de aventură. Dar o iau prea repede. Ei au fost mai înceți. Pe la 16, când am ieșit din cort, se mutaseră mai aproape, explicându-i jumătății mele că ei, de fapt, au venit să facă nudism, dar nu voiau să-l traumatizeze pe copilul clujenilor, care-i nevinovat. Acum îndrăzniseră complet, fiind ambii goi. E drept că puștiul nu se mai vedea de roata de rezervă. Cum la fel de drept e că se dusese pe cur și ultima brumă de intimitate, pe care o căutasem între mașină și cort. Chiar mă gândeam că nevoia de Lebensraum a unora dintre germanicii exponențiali ai secolului trecut o fi început pe o plajă similară.
Într-o oră cred că am aflat tot ce nu voiam să aflăm despre ei. Cu un an în urmă descoperiseră plaja de la Vadu. Și-o – citez – “trăseseră acolo” și fusese fenomenal. Aveau un copil, dar era la bunică. Erau liberi toată noaptea. Dar… Dar nu veniseră pregătiți să stea. Dar… Dar erau liberi, mamă, ce-ar mai fi băut și el o bere, dar el conduce. Dar… Dar e mișto să vii la Vadu cu gașca, să faci nudism. Adică: oare boii ăștia doi din București înțeleg unde tot bat eu?
Adevărul e că înțelegeam prea bine, dar era al naibii de amuzant să vedem desfășurându-se tot arsenalul de agățat al unor swingeri în călduri.
“Ne pari cunoscut.” Hait, mi-am zis. “Semeni cu un prieten de-al nostru care mai vine cu noi pe la Vadu. E polițist de frontieră.” Uff, nu sunt polițist de frontieră. Sunt ziarist. Pauză lungă. Se pleoștește totul. Aproape totul. Oricum, cheful de nebunii dispare. În zece minute sunt îmbrăcați, dar speranța moare ultima: “Da’, auzi, ce crede presa despre swing? Ai?”. Presa? Habar n-am. Eu nu sunt “presa”. Sunt un ziarist și atât. Nu pot spune ce crede presa, cum nu pot spune nici de ce unii cred că e suficient să-și arate insistentele farmece pe o plajă, că restul se vor și grăbi să fie inițiați chiar atunci, pe loc, în tainele sexului în grup. Privind ochii umezi ai lui, în timp ce se duceau spre propria mașină, întorcând capul ca să vadă dacă nu cumva ne-am răzgândit, mi-am amintit și continuarea titlului pastișat, căci asta păreau să recite ochii umezi ai doamnei: “Eu îți spun mai înainte / Că sunt fetiță cuminte. / Și-ți mai spun, așa, să știi, / Că eu nu-ți cer jucării / Cum ți-ar cere alți copii. / Însă nu m-aș supăra / Dacă tot mi-ai da ceva!”. Pe bune, mă?
Stirea lunga saracia omului…