Am fost cu un amic la terasă, să profităm de soare; în local era o masă organizată, gen „Facultatea Oricare – promoţia 1952“, şi am tot trecut pe acolo în drum spre WC.
La a doua tură de pipi am remarcat un domn în vîrstă, îmbrăcat impecabil: stătea în picioare, cu aparatul foto la ochi, pozînd colegii de la masă. La a treia mi s-a părut ciudat că era tot aşa, dar cu obiectivul spre cei care dansau, la a patra părea că poza peretele, iar a cincea oară, pe fugă (chemasem un taxi), l-am văzut în aceeaşi poziţie. Dacă n-ar fi fost atît de scorţoşi, i-aş fi întrebat pe meseni dacă nu cumva colegul lor a înţepenit de la vreo criză; i-am lăsat să se descurce singuri: păreau oameni mari, cel puţin octogenari!
Publicat în Cațavencii, nr 42, 24-30 octombrie 2012
Nu rade, ca se ia!
Da’ e o farima din viata, pe bune! Imi pare rau ca nu l-am fotografiat pe omul care fotografia – cred ca si acum e in aceeasi pozitie…