Ce-o fi așa de interesant iarna la un tîrg medieval prăpădit, care nu are nici crîșmele Sibiului, nici farmecul Brașovului, nici mîrlănia personajelor abonate la Valea Prahovei? Păi, tocmai asta-i ideea, că iarna nu merge mai nimeni pe-acolo. E liniștit, liber și discret, adică numai bun de adus amanta care-a început să miorlăie agasant că vrea week-end romantic. În plus, e destul de ieftin.
Atenție, am zis ieftin, nu și corect. Așa că nu dați iama ca disperații la prima ofertă care vă cade sub ochi, chiar dacă tariful pe noapte e jumătate din prețurile concurenței. Nu, expresia „super-ofertă pentru îndrăgostiți“ nu explică fenomenul economic. Dacă vrei musai o explicație literară, încercați „Sîntem niște țigani jegoși și escroci, iar tariful ăla de «super-ofertă» e pentru o persoană. C-așa se întîmplă la noi, în Sighișoara, oamenii se iubesc fiecare separat“. Povestea se întîlnește cu precădere la cotețele-pensiuni din afara tîrgului, că na, e mai ușor să jupoi fraierii decît să-ți fidelizezi clienții. Prin urmare, încercați în centru. Prețurile-s tot alea.
Ați parcat mașina? V-ați cazat? Ați făcut sex de „Bine am ajuns“? Perfect, de-acum puteți ieși la o plimbare. Și asta repede, pînă nu se întunecă, pentru că noaptea tîrgușorul e mort ca Dracula după o porție de mujdei. Ca să fiu mai clar: în urma unor studii amănunțite, realizate cu sprijinul mai multor cercetători de vază ai alcoolului, s-a stabilit în mod indubitabil că Sighișoara are o singură pizzerie (decentă, dar covîrșitor de banală) și un singur resturant. Al cărui prag merită trecut dacă aveți în plan o masă pantagruelică: haleala e lăudabilă, iar nota nu sare de 100 de lei pentru un festin în doi.
Cetatea? Da, bănuiesc că e cam singurul loc decent de plimbare. Preferabil după vreo două-trei stacane de țuică. Fac bine la tonus și vă ajută să nu observați că băștinașii sînt, în general, de două tipuri: siniștri și deprimanți. De ce? O fi de la vreme, de la criză, de la capul lui Vlad Țepeș care-și ia zborul în fiecare noapte de pe soclu și le suge sîngele, greu de spus. În orice caz, ignorați-i cu bună știință. Urcați copăcel-copăcel drumul de costișă, ajungeți pe culme, admirați. Iată ce știau să facă imigranții nemți din Saxonia acum 800 de ani. Și iată cum le este îngrijită munca de către strănepoții din Rajasthan și Harit Pradesh, că altă explicație eu n-am găsit pentru casele boite țipător în verde, oranj și roz. Dacă hoinăriți pînă la turnul cu ceas, veți găsi probabil al doilea restaurant. Aha, deci am mințit cînd am spus că e unul singur? Nu, n-am mințit. Ăla nu e restaurant, e o chestie semnalizată de un afiș ridicol cu un Dracula și mai ridicol. Bunul-simț refuză să intre într-o asemenea penibilitate, destinată strict idioților care cred în vampiri.
Mai bine îl ignorați și faceți chestii mai utile: urcați prin turn, hoinăriți pe scara acoperită, admirați noroaiele medievale, așteptați răbdător să se împlinească alea 15 minute de cînd ați urcat și dați atacul hotărîtor: „Te-ai plictisit, pisi? Da? Asta e, ești femeie, nu înțelegi valorile culturale europene. Hai mai bine în cameră, să facem sex“. Porniți agale înapoi, faceți un duș, intrați în pat și de-aici încolo descurcați-vă singuri, că ăsta nu-i genul ăla de ghid. Și, în caz că gagica se întreabă de ce toată excursia s-a redus la tango pe orizontală, explicați-i doct că e vorba de predestinare. În definitiv, numele latin al tîrgului este Castrum Sex.
