Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Sinuciderea lui Mao în efigie

Zoom Sinuciderea lui Mao în efigie

Sînt curios dacă prima generație de copii chinezi născuți în România știu să citească în limba părinților lor. Din cîte știu, copiii sînt dați la școală aici, unde nu există învățămînt în limba chineză. Aș fi însă și mai curios să aflu dacă părinții lor  le dau să citească autorii chinezi traduși în românește. Și, firește, ce se discută despre aceste cărți în familiile de chinezi stabiliți aici. Asta dacă se discută. Chinezii pe care-i cunosc și cei pe care-i văd pe stradă prin Colentina nu par să aibă preocupări de cărturari. Dar e posibil să mă înșel.

În cartierul chinezesc din New York, tradiția e ca familia să dea la școală cel puțin un copil. Ceea ce nu înseamnă că acești copii nu muncesc împreună cu restul familiei pentru afacerile lor sau ca să mai aducă un ban în casă din îndeletniciri part time. La New York am cunoscut, în 1990, o tînără chinezoaică, jurnalistă, care în acel an avea să se ducă pentru prima oară în țara din care plecaseră părinții ei, în căutarea rădăcinilor familiei sale. Ea mi-a povestit ce și cum despre chinezii de la N.Y., iar eu ei, despre comunismul din România.

Deunăzi, cînd am citit cartea lui Yu Hua, pe care-l știam din China în zece cuvinte, mi-am adus aminte de România, cea de pînă în 1989, dar m-au pus pe gînduri și asemănările dintre China de azi și tărișoara noastră.

Yu Hua e un scriitor care nu convine regimului de la Beijing. Cu toate astea îi apar cărțile la el în țară, unde cenzura își face în continuare datoria față de partid. Romancierul explică din primul text al acestui volum cum e posibil ca el să scrie cărți în care critică regimul, iar ele totuși să apară. Cenzorii care se ocupă de literatură sînt mult mai îngăduitori decît cenzorii care își exercită vigilența asupra presei și asupra filmelor chinezești. Asta din motive economice, dar și din cauza relațiilor secrete care există între autoritățile locale și edituri sau ziare, în vreme ce filmele sînt cenzurate direct de la centru și sînt interzise din pricină că cenzorii de la centru suflă și-n iaurt, ca să nu-și piardă slujbele. Asta se întîmpla și la noi, pe vremea lui Ceaușescu, cu deosebirea că cenzura autohtonă provenea toată de la centru și că în ultimii ani ai regimului nu mai ierta nici măcar cărțile cu șopîrle, unele involuntare.

În China acestor ani, spune Yu Hua, filmele sînt considerate mai periculoase decît literatura sau presa și din pricină că ele se adresează tuturor, inclusiv neștiutorilor de carte, astfel că ecranizarea uneia dintre cărțile sale a fost interzisă, în timp ce cartea se vindea fără probleme în librării.

Întrebat de un jurnalist străin de ce regimul politic din China continuă să afișeze uriașul portret al lui Mao în Piața Tiananmen, Yu Hua îi răspunde reporterului că, dacă Mao ar fi știut ce avea să se întîmple după moartea lui cu comunismul din China, ar fi cerut el însuși ca portretul său să dispară din Piața Tiananmen. Adică regimul lui Mao, cu tot cu cărticica sa, a fost trădat de cei care au venit la putere după aceea, cu doctrina “Un partid, două sisteme”, inaugurată de Deng Xiaoping.

Yu Hua e un scriitor de stînga. Așadar n-ar trebui să aibă probleme cu cenzura. Dar stînga lui nu are aproape nici o legătură cu stînga pe care o profesează partidul. Hua e contrariat de corupția uriașă care domnește printre oamenii de vîrf ai  partidului. Așa că scriitorul socotește că în China nu e inflație din cauză că oficialii statului sînt cei care absorb surplusul de bani prin mitele uriașe pe care le primesc și pe care nu știu cum să le pitească mai bine, ca să nu fie descoperiți. Or, din acest punct de vedere, corupții dn România ar putea să le dea lecții omologilor lor chinezi. Altfel, chinezul bogat își trimite copiii să studieze la Harvard, iar ei nu se mai întorc în China. Și dacă chinezul bogat, adeseori om din administrație, e prins cu fofîrlica, de cele mai multe ori el preferă să se sinucidă, ca să nu ajungă în fața plutonului de execuție. Un gest de onoare? se întreabă Yu Hua. Și tot el își răspunde că e vorba de un ultim gest de putere al celor care au diriguit China și nu acceptă să fie judecați ca oamenii de rînd.

Yu Hua, Mânia lui Mao. China de astăzi văzută prin ochii unui scriitor, traducere și note de Mugur Zlotea, Editura Humanitas, 2019.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • O beție cu Marx

    26 mai 2020

    Un fermier german a încercat să se joace de-a Tarkovski cu naivii culegători de sparanghel din Ferentari, refăcînd pe plantația sa scena tulburătoare din filmul Solaris în care cosmonautul pierdut […]

  • Bătrînii noștri mor de tineri

    26 mai 2020

    Nu mai e mult și vom auzi cum a învins Klaus Iohannis epidemia de coronavirus. „Eu, Guvernul, celelalte autorități ne luptăm pentru viețile românilor, ne luptăm ca să scăpăm de […]

  • Conspirația incompetenților

    26 mai 2020

    România funcționează în virtutea inerției. Nu de azi, de ieri, ci aproape dintotdeauna. Mulți dintre concetățenii noștri, cam 2,5 milioane, cred că România e Bucureștiul. Alții cred că România e […]

  • Mozart pe colivă

    19 mai 2020

    Ca oaia bearcă ce-și ține coada iluzorie pe sus, Guvernul României le-a dat austriecilor o lecție de demnitate națională săptămîna trecută, obligîndu-i să trimită un tren special pentru româncelecare-i șterg […]

  • O nouă stafie bîntuie România: propaganda rusă

    19 mai 2020

    Propaganda rusă, poreclită uneori “propaganda pro-rusă”, e o specie eliberată recent pe piață, într-un moment în care anticorupția s-a demonetizat, Ciuma Roșie a trecut în Opoziție, iar pericolul maghiar, folosit […]