Treceam cu doi amici prin parc; unul a văzut, printre dîrele galbene sau portocalii care înviorau albul zăpezii, una albastră. După un sfert de oră de ceartă, în care am auzit cele mai tîmpite ipoteze, m-au întrebat: „Nu zici nimic?“.
„Vă zic la o bere pe care o daţi voi, că ştiu cine-a făcut!“ Au refuzat să dea, unul m-a acuzat că mă dau şmecher, celălalt era convins că am să fac poante proaste despre nobilii cu sînge albastru. N-am mai vorbit de atunci; dacă vor să afle cine a făcut pata albastră de pe omăt, să citească aici: a făcut-o un om care s-a tratat de infecţie urinară, luînd pastile cu albastru de metil!
Publicat în Cațavencii, nr. 3 (81) 2013
