Să comanzi un taxi la Casa Presei e o adevărată aventură. Mai ales dacă faci comanda la 2 noaptea și, foarte important, ții musai să vină mașina la intrarea cea mai apropiată de tine. Plasată pe o stradă fără nume. Prin urmare, suni și explici.
– Bună dimineața, vreau un taxi în spatele Casei Presei!
– Un taxi în față la Casa Presei – răsună sec din telefon.
– Nu în față, în spate la Casa Presei!
– Un taxi în față la Casa Presei!
– Ești proastă! – îţi scapă aproape șoptit, pentru că deja s-a repetat dialogul de trei ori și gagica din dispecerat nimerește doar oiștea-n gard.
– Să vă fie rușine!
– Aha, deci se aude bine! Deci un taxi! În spatele Casei Presei!
În final, după așteptare prin ploaie, vînt, burniță, polei, arșiță și alte chestii lugubre care se petrec la 2 dimineața, apare mașina. Dau să urc. Nu se poate, ușa e blocată. Și cetățeanul face semn că nu. Te abții eroic să-l iei la pumni prin geamul deschis.
– De ce nu?
– Nu, că eu decît l-am adus pe colegu’, că nu știa adresa!
Mă uit la taxiul venit în urmă și mă gîndesc că ar trebui să mă simt boss de boss. În definitiv, cîți oameni se pot lăuda că și taxiul lor vine doar cu taxiul?
