Stăteam pe o bancă în parc. Deodată, două sexagenare se așază lîngă mine, fără să mă întrebe nimic.
Mă retrag pe un colț strigînd „Sigur, vă rog, stați!“. Ele mă ignoră și încep să vorbească. „Da, coană Maricico, cum îți spuneam… Io am plecat la sor-mea, iar nenorocitul a plecat la bagaboantă“. „Păi, parcă ziceai că ai plecat singură la sor-ta“. Mulțumesc, coană Maricico. Meriți banca cu prisosință. (R.C.C.)






