Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Sound truck: Ultimul Moby – un singur play

Zoom Sound truck: Ultimul Moby – un singur play

Cel mai plîngăcios milionar vegetarian ne-a cam păcălit acum vreo două luni cu Be the One, un mişmaş dream-pop ce promitea un album necurat. Ei bi­ne, nu a fost chiar aşa, fiindcă materialul este tranşat în piese lo-fi, cu tente prăfuite de Play (1999), poate chiar Ibiza Chillout Collection Volumul 2, şi balade feminine făcute la beţie. 

Un distrus*, pentru că ar fi trebuit să vorbesc despre un traseu acustic nemarcat, nu de unul prin USB 2.0. Spun asta pentru că Moby a făcut unul dintre lucrurile pe care le ştie el cel mai bine, adică să stoarcă din soft pentru loft. „Muzică pentru oraşe goale, la 2 dimineaţa“, aşa explică şi el. Preţios. Merge şi pe plajă la Kudos.

Este vorba de o lipsă de concentrare, fiindcă omul a încercat prea multe, necontrolat, şi astfel miza îmi scapă. Ba mai mult, pestriţul Destroyed vine în antiteză cu penultimul său efort, Wait for Me (2009) – destul de subestimat, dacă mă întrebaţi pe mine. Lucrurile devin ceva mai interesante poate în a doua jumătate, cu piese precum „Victoria Lucas“ sau „Lie Down In Darkness“. Dar pentru un album gîndit în timpul turneului (coperta este realizată pe aeroportul LaGuardia, citînd din expresia, care chiar există, „all unattended luggage will be destroyed“), poate că nu merită atîta bătaie de cap. Pînă la urmă, şi milionarii se plictisesc, fie ei artişti chinuiţi.

* Moby, Destroyed (Little Idiot, Mute Records, mai 2011)

 

Gen „din aceeaşi categorie“

 

1. The Chemical Brothers – Hanna OST. Ajunşi la maturitate, ca o pastilă ecstasy uitată în buzunarul de la jeanşi, Chemical Brothers au făcut un soundtrack atît de bun şi de divers, că acum parcă aş vrea să văd şi filmul.

 

2. Thievery Corporation – Culture of Fear. Atent să facă prăjitura la fel de bună cu fiecare ocazie, colectivul format la mijlocul anilor ’90 continuă, pe al şaselea disc, flexiunile down­tempo, reggae sau RnB. Trademark, deja.

 

3. SBTRKT – SBTRKT. Aaron Jerome activează de ceva vreme pe scena dance britanică, dar abia acum şi-a pus masca abrazivă, lăsînd loc, totuşi, şi de ceva distracţie, pe albumul său de debut autointitulat.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cum l-a deposedat Mircea Geoană pe Băsescu de vise

    23 iulie 2019

    În istoria românilor un singur domnitor a avut privilegiul de a fi adjunct al trupelor creștine din Europa, Iancu de Hunedoara, care l-a secondat pe cetățeanul maghiar de origine poloneză […]

  • Ce-ai făcut în următorii cinci ani?

    23 iulie 2019

    Cum va arăta viitorul României după alegerile prezidențiale? Va fi țeapăn și suficient, ca Iohannis, deșirat și agresiv, ca Barna, sau, poate, “neconflictual” și dezbinat, ca propunerea alianței PSD-ALDE. Viitorul […]

  • Statul jalnic barbă-cot

    23 iulie 2019

    Statul român, la toate nivelurile sale, este din ce în ce mai incapabil să-și îndeplinească îndatoririle de bază: acelea de a-și proteja cetățenii și de a le oferi premisele bunăstării. […]

  • Părinteasca dimîndare

    16 iulie 2019

    Simona Halep i-a bulversat pe englezi cînd le-a povestit că România, care-i cea mai mare producătoare de iarbă cu scaieți din Europa, nu are nici un teren de tenis cu […]

  • Alianța morților

    16 iulie 2019

    Al doilea mandat Iohannis își aruncă umbra împietrită peste următorii cinci ani românești. După calcule și arestări, fatalitatea are acum înfățișarea drobului de sare. Se pregătește perpetuarea unui alt președinte […]