Azi ne delectăm cu avataruri de pantofar: ce păţeşti dacă te „aventurezi“ într-unul din cele mai umblate masive din Meridionali, celebru prin (aproape) nimic.
Adresa cabanei: Sus pe platoul de sub vârful Şura de Piatră, la vreo 50 de metri de rămăşiţele vechii cabane (1.630 m), care chiar avea privelişte asupra Ţării Bârsei.
Căi de acces: Sunt patru, dintre care trei mai umblate. De la Dâmbul Morii (fost complex turistic comunist – avea şi piscină!) sunt trei trasee: unul ocoleşte canionul Şapte Scări prin dreapta, altul prin stânga, iar al treilea o ia oblu. Al patrulea traseu e cu circuit închis, pe la Tamina, rămâne pe altă dată.
Dotări: Trei mese (una mică, două mari) şi culcuşuri încălzite la mansardă. Aţi înţeles deja că e vorba de o cabană „minimală“, un fel de refugiu mai mare, dotat şi cu cabanier. Bucătăria te regalează cu ceva cald (ceai, cafea, vin fiert, supă, omletă) când e gaz în butelie.
Preţuri: 35 lei/locul/noapte. Bere la şase lei cutia.
Ambianţă: Destul de tristă. Domnul Attila, cabanierul, are mare boală pe beţivi: cum se-nveseleşte unul şi ridică vocea (chiar şi dacă râde!), domnul Attila se răţoieşte imediat la el. Din câte se spune, problema nu e de natură etnică (şi turiştii unguri sunt puşi la punct exact la fel), ci de business: domnul Attila insistă să impună alt standard faţă de concurenţă (cabana Bunloc de mai jos), unde e tămbălău în fiecare week-end.









ba baiatule, trebuia sa te opresti la susai