Pentru a juca în filmul destinației de astăzi, un han de secolul al XIX-lea de la marginea Transilvaniei, călătorii sînt rugați să-și lase acasă autoturismele și să ajungă aici ca Mărgelatu în Drumul oaselor, călare pe cal.
Adresa: Strada Principală nr. 32, Oituz. Altitudine cca 700 m.
Căi de acces: DN 11 / E 574 Brașov-Onești. După ce treci de Tîrgu Secuiesc și cobori serpentinele Moghioroșului, muntele de la granița istorică dintre Ardeal și Moldova, intri în Oituzul de Covasna (există și un Oituz de Bacău, 30 km mai încolo) și te uiți după un castel cu iaz în față, undeva, pe mîna stîngă.
Dotări: 15 camere de două și trei stele (cinci în han, la etaj, deasupra restaurantului, zece în alte două clădiri-anexă), restaurant cu specific tradițional unguresc/românesc, amenajări interioare și exterioare rustice, cu totul și cu totul din lemn și piatră de rîu.
Prețuri: Camera dublă cu mic dejun inclus e 100 de galbeni, în cursul săptămînii, 140, în week-end (1 galben = 1 leu); cel puțin astea erau tarifele la momentul scurtei noastre vizite, practic doar o escală de odihnit caii-putere.
Ambianță: Inițial, cînd am oprit în fața hanului (construit de un pietrar italian rătăcit pe-aici acum vreo 130 de ani), am crezut că e al lui Phil Anselmo, vocalistul de la Pantera, trupa de power metal ce făcea furori pe la începutul anilor '90. 1990. Ce să caute americanul la Oituz? Pîine secuiască cu cartofi (2 kg – 10 lei) și kűrtős calzi (8 lei), la magazinul micuței brutării de lîngă han, de exemplu. Și, eventual, un gulaș servit la ceaunel de tuci în restaurant, unde noi am băut doar o cafea: era mult prea dimineață pentru orice altceva.
