În 1998, tînăra absolventă de patologie și drept Kay Scarpetta este avansată în funcția de medic legist-șef al statului Virginia. Primul dosar adevărat după proiectele din facultate se nimerește să fie cel al unui violator și criminal în serie de femei, pe care Kay îl rezolvă direct și personal. Cu ajutorul detectivului spurcat la gură Pete și al nepoatei sale de 11 ani Lucy, puștoaica-geniu în computere semiabandonată în casa mătușii de mama plecată în lume să-și trăiască viața cu logodnicul de săptămîna aia.
28 de ani mai tîrziu, doamna doctor Scarpetta revine în prim-plan după descoperirea altor două cadavre, aparent corelate între ele și cu crimele din 1998. De data asta, însă, va fi mult mai greu să găsească ucigașul. Chiar dacă aproape toți oamenii care lucrează la caz se întîmplă să doarmă noaptea la ea acasă: și soțul, agent FBI, și fostul și actualul partener de investigații devenit cumnat, Pete, și nepoata superIT-istă. Care plînge după soția recent decedată, în fața monitorului deschis non-stop pe figura copiei sale de ChatGPT. Doar soră-sa nu-i încă în echipă, poate și pentru că sînt mereu în conflict pe teme ultrapersonale: dacă Pete e sau nu îndrăgostit de Kay sau cine-i de vină că protejata lor s-a blocat în relația cu clona digitală a dispărutei.
SF-ul continuă, cînd victimele sînt conectate și cu laboratorul de organe sintetice printate 3D și cei doi cosmonauți uciși pe stația spațială internațională de un spion rus, deși se presupune că Scarpetta, adaptarea unei serii de romane polițiste, ar fi doar un thriller criminalist procedural, nu o tehno-fantezie cu implicații politice mondiale. Genul producției e însă și mai gender-fluid decît momentele de propagandă LGBTQ despre identitate și toleranță în care apare Lucy: în loc de analize post-mortem și profiluri de psihopați, scenariul, incoerent, cu multe sincope narative și subplot-uri doar la umplerea timpului, se învîrte în jurul cozii, printre personajele iritante sau de-a dreptul enervante ale unei melodrame de familie disfuncțională. Între două disecții la morgă, acțiunea torturează telespectatorul cu lungile reprize de ciorovăială ale meciului dintre cele două surori, o nevrotică și o isterică. Misterul nu-i dat de identitatea necunoscută a ucigașului, dezvăluită în ultimele cinci minute, ci de inexplicabilul mod în care-a primit verde pentru difuzare un asemenea rebut TV.
Enigma se dezleagă la final, cînd pe ecran rulează numele celor implicați în rețeta acestui ghiveci audio-video care provoacă indigestie mentală: Nicole Kidman și Jamie Lee Curtis s-au făcut producătoare executive ca să decidă totul în show-ul lor. Cu alte cuvinte, și-au cumpărat rolurile principale ca să se certe în fiecare scenă în care se întîlnesc. Continuînd, probabil, interminabilele discuții în contradictoriu începute încă de la intrarea pe platou, cînd Nicole și-a exprimat dorința de amortizare a multiplelor operații estetice, insistînd să joace în același timp și versiunea sa mai tînără cu 28 de ani.
Scarpetta, 2026-, telenovelă deghizată în thriller criminalistic, adaptare TV de Liz Sarnoff a seriei de romane omonime scrise de Patricia Cornwell, opt episoade de 48-56 de minute, difuzat de Amazon Prime Video.
1.303 vizualizări
