Sportul-rege – președinte!

Lăsați-ne să ne pregătim pentru imnul Ligii Candidaților! Ia să ne mai lase în pace Occidentul cu derby-urile lui fițoase, cu d’alde Real-Barça, Arsenal-Liverpool, Inter-Juve sau OM-PSG! Noi, aici, la porțile de fotbal ale creștinătății, avem meciuri mai palpitante de urmărit.

Oficial a început campania electorală. Unii sceptici consideră că n-ar fi decît un alt episod al eternului derby între sistem și popor. O competiție în care poporul joacă mai implicat ca niciodată, iar sistemul cîștigă ca întotdeauna. Mă rog, trecînd peste fotbalismul ce caracterizează nația miorițo-microbistică, acest context generează și întrebări simpatice. Va fi afectat fotbalul nostru de campania electorală? Răspuns: da și nu. Nu, pentru că echipele își vor vedea tot de treaba lor, indiferent de arondarea politică a stăpînilor (patroni, primării, consilii județene). Da, pentru că, în luna asta, multor prestatori comozi din audiovizual li s-a luat pîinea de la gură. Printr-o interpretare cam bizară, catindatul George Becali nu va mai grăi pe toate posturile de sport, nu va mai fi omniprezent, așa cum era datina. Păi, e posibil? Umpleai spații ample de antenă. Făceai trei știri din două vorbe, doar sorbind din izvorul de înțelepciune al creștinului Gigi Gură de AUR. Această reglementare reprezintă, zău, un veritabil atac asupra jurnaliștilor independenți. Cîți au mai rămas?

Acum vine întrebarea grea, dacă află niște savanți răspunsul exact, precis vor lua Premiul Nobel pentru sport. În campanie, toate partidele se luptă în doctrine. Ei bine, nu doar la noi, ci peste tot în lume. Microbiștii turmentați sînt somați să se pronunțe: „Ce culoare politică are fotbalul?“.

Fotbalul e „de dreapta“, ca PNL și o parte din USR. Fotbalul înseamnă libertate, meritocrație și, mai ales, spirit competitiv. E o competiție dură, promovează performanța continuă a elitelor, nu-i neglijează pe defavorizați, ci doar le recomandă să-și găsească locul potrivit, fără acces la marile trofee.

Fotbalul e „de stînga“, ca PSD. Fotbalul înseamnă egalitate și solidaritate socială. E un fenomen care, pornind de la origini, a ignorat diferențele de clasă. La fel ca în povești, fotbalul oferă cerșetorilor șansa de a se transforma în prinți. Nu așa cum se întîmplă în alte domenii. Dacă vorbim despre fanii adevărați, fotbalul promovează tot egalitatea. În Giulești, de exemplu, că tot fu FCSB-Rapid, aristocratul maestru Dan Grigore cîntă la unison cu inimoși maneliști din galerie.

Fotbalul „e globalist“, ca o parte din USR și niște independenți. Fotbalul a unit planeta, cum-necum, prin fotbal. Cel puțin în mileniul ăsta s-au promovat multe cauze nobile, chiar dacă manipulate de unii șmecheri. Oricum, prin natura lui, fotbalul promovează o frumoasă utopie. Bine că nu-i pusă în aplicare. Încă sîntem cetățenii aceleiași planete.

Fotbalul „e suveranist“, ca AUR. În replică la tendințele globaliste, a se vedea revolta suporterilor și ligilor față de centru, adică UEFA, dar și față de șmecheri care țin să înființeze Superliga Europeană a Cluburilor. La noi, în Superligă, refrenul patriotic e că prea au ajuns să ne copleșească emigranții. Tot felul de stranieri discutabili, în timp ce tinerii noștri nu-și găsesc loc de muncă. Adică mă înțelegi…

Păi da, ce ne-o fi venit? Abia a început campania, că ne-au și vrăjit ăștia cu doctrinele lor. Păi, dacă o fi fotbalul de stînga sau de dreapta, ehei, mai putem discuta o veșnicie, nu doar în zilele astea discutabile. Votați sau nu, votați în mod responsabil! Hai, România!