Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

SRI, la fel de amuzant și la 25 de ani

Zoom SRI, la fel de amuzant și la 25 de ani

De 25 de ani, Serviciul Român de Informații inspiră teamă. Am putea spune că, pe alocuri, inspiră și respect, dacă nu ar fi o formă de respect născută tot din teamă. Acel gen de respect al golanului de cartier care se simte mai slab decât golanul Alfa, pe care, atunci când n-are încotro și nu-l poate evita, îl salută cu tradiționalul “Respect, frate!”.

Emil Constantinescu s-a retras

din cursa pentru un al doilea mandat după ce s-a declarat învins de structuri. Iar printre structuri se afla, desigur, și SRI. Nu vârful SRI l-a “învins” pe Emil Constantinescu – căci la vârf se aflau inofensivii Costin Georgescu și Mircea Gheordunescu –, ci ceea ce am putea numi secta securiștilor, la fel de prezentă în serviciile de informații din România și azi, la 25 de ani de la decesul în acte al Securității. Ion Iliescu n-a avut motive să se plângă în public de SRI sau să acuze instituția de mașinațiuni dăunătoare țării sau propriilor sale interese. Traian Băsescu a călărit SRI-ul până aproape de finalul mandatului, moment în care, fiind deja istorie, și încă una nefericită, s-a declarat și el trădat de servicii, punând în cârca celor de la SRI eșecul în alegeri și, mai apoi, problemele cu Justiția ale Elenei Udrea. Elena Udrea, ea însăși, este cea care a lansat, după noiembrie 2014, sintagma “binomul SRI-DNA”, sau “binomul Coldea-Kövesi”. Ion Cristoiu, umil peruș pe umărul celor mai degrabă vărsători de stipendii, a preluat povestea cu binomul și o răspândește și o rostogolește la infinit. O va rostogoli până în ziua în care generalul Florian Coldea va găsi o formulă acceptabilă prin care “maestrului” să-i fie satisfăcute integral nevoile financiare prin variante cât de cât discrete.

SRI inspiră teamă,

când ar trebui să inspire respect, siguranță și încredere. Poveștile în care SRI își încalcă atribuțiile, depășind cadrul legal în care ar trebui să funcționeze, sunt numeroase, dar lor li s-ar putea pune capăt în orice stat cu adevărat democratic, în care instituțiile de acest gen sunt controlate cu adevărat de către Parlament, iară nu de către acoperiți împinși pe locuri de deputați sau senatori de fondurile negre și gri ale serviciului supravegheat. Dar nici măcar așa SRI n-ar trebui să fie o instituție de temut. Cel puțin nu de către cetățenii care n-au încălcat legea în mod constant, care nu se tem să-și ceară drepturile și care nu se lasă impresionați de către plăsmuiri sau înregistrări măsluite. De multe ori, ofițerii SRI implicați în activități ilegale (cum ar fi culegerea de informații despre ziariști neatârnați, de exemplu) sunt atât de lipsiți de profesionalism încât încurcă fără jenă nume, date și cifre. Aproape orice încercare de șantaj care are la bază dosare întocmite de specialiștii SRI ar trebui să fie sortită eșecului, atât de mari sunt, de cele mai multe ori, neconcordanțele dintre realitate și informațiile vehiculate de către contraspionii României. Desigur, dacă ești corupt, dacă băieții te-au ajutat să-ți dezvolți afacerile sau să avansezi în politică, atunci da, trebuie să te temi, pentru că oamenii din SRI nu sunt leali decât găștii lor, nu și celor pe care, dintr-un motiv sau altul, i-au împins în față, iar acum nu le mai servesc interesele. Dar, în general, n-ai de ce să te temi de SRI, atâta vreme cât nu le-ai dat motive să te numească prieten, partener sau resursă.

SRI inspiră teamă,

când, de fapt, ar trebui să inspire milă, silă și să provoace hohote zguduitoare de râs.

Când a împlinit frumoasa vârstă de 25 de anișori, Serviciul Român de Informații a scos o monografie, tipărită la editura RAO. Evident, totul e bine, frumos și roz. SRI este un serviciu de informații care se ridică la nivelul exigențelor internațonale. Partenerii din NATO îi laudă pe sereiști, americanii sunt în extaz, europenii le țin trena. În 350 de pagini (plus-minus), serviciul este ridicat în slăvi, victoriile sunt îngroșate, iar gafele sunt fie minimalizate, fie trecute sub tăcere. Iar pentru a-și da și mai multă importanță, la laudele pe care și le aduce singur, SRI adaugă și părerile pozitive ale unor personalități: președinți ai României, șefi ai comisiei parlamentare de control, șefi ai altor servicii și ziariști.

Iar printre ziariști strălucesc, din punctul nostru de vedere, doi: Dan Andronic și Floriana Jucan. De altfel, Dan Andronic este cel care și deschide lista scurtă a ziariștilor care au o părere bună despre SRI. Reținem, la întâmplare, un citat: “SRI-ul condus de George Maior nu mai are nici o legătură cu Serviciul de pe vremea lui Virgil Măgureanu”. Cât trebuie să fi suferit Andronic atunci când a scris asta. Căci vremurile în care generalul Gioni Popescu, adjunctul lui Măgureanu, îi strecura plicuri cu informații numai bune de publicat în Evz nu aveau de ce să i se pară lui Andronic prea vitrege. Dar dacă plicurile au continuat să vină, mai ales sub Maior, eventual însoțite de ceva imbolduri mai terriene, poți să-i uiți fără regrete pe cei care te-au pus pe drumul cel bun al parvenirii.

În fine, prezența inexplicabilă în grupul celor care au ceva de spus despre SRI este Floriana Jucan. Pentru cei care confundă, încă, teatrul ieftin cu respectabilitatea și onorabilitatea, trebuie amintit că Floriana Jucan se află la originea unuia dintre cele mai jenante scandaluri prin care a trecut SRI. Amplasată chiar de serviciu în patul ambasadorului elvețian la București, în încercarea de a-l compromite pe acesta și de a-l face mai maleabil la nevoile de recunoaștere ale unei bănci pretins româno-elevețiene, Floriana Jucan nu s-a sfiit să-și recunoască aventurile, mărturisind că dorința ei (nu știm în ce măsură împlinită) a fost, în acea perioadă, să ajungă în patul lui Virgil Măgureanu.

SRI inspiră teamă? Greu de înțeles de ce, căci un serviciu care-și folosește vivandierele fanate pentru a obține niște laude nu poate stârni decât, așa cum mai spuneam, milă, silă și hohote de râs.

Citeşte mai multe despre:

2 comentarii

  1. #1

    Ravasitor de adevarat ce scrieti, d-le PAH.

  2. #2

    Te leaga astia, omule…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Poate fi un orbete președinte de țară?

    20 august 2019

    Klaus Iohannis a pierdut ocazia de-a juca o scenetă biblică pe țărmul Mării Negre fiindcă, dacă s-ar fi aplecat asupra soldățelului american leșinat și l-ar fi cărat în brațele-i vînjoase […]

  • Președintele armatei moarte

    20 august 2019

    Marți, 20 august, peluza Casei Albe va duce iar povara președintelui Iohannis. Sînt fire de iarbă care au avut norocul să geamă sub pantofii unui Macron, unui Netanyahu, unei Merkel […]

  • Politiciene disperate

    20 august 2019

    Ne îndreptăm, cu pași mari, spre momentul în care va fi aproape obligatoriu ca politica să fie condusă de către femei. Dintr-un domeniu eminamente patriarhal, politica tinde să devină tărâmul […]

  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]