Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Statul ticălos, rudă de sânge cu statul paralel

Zoom Statul ticălos, rudă de sânge cu statul paralel

Cu mult înainte ca politicienii lumii să vehiculeze formulări precum “deep state” sau “statul paralel”, în multe țări exista și funcționa cu asupra de măsură statul ticălos. Statul paralel e un soi de frate mai mare, evoluat, căci prin venele ambilor curge același sânge stricat, ADN-ul statului paralel conținând aceleași gene defecte ca ADN-ul statului ticălos, la care se adaugă o spoială de educație. Statul ticălos este fratele la care s-au terminat banii de școală și cei pentru orele de dans și bune maniere. Statul paralel știe cum să taie un porc, cum să țină o furculiță, în timp ce statul ticălos e mai din popor, mai abrupt, mai necioplit și vizibil prost. Statul paralel își ascunde prostia sub niște legende create de niște oameni ceva mai pricepuți, dar de prost e prost și el. Poate că are doar ceva mai mult noroc. Poate doar norocul face diferența dintre statul paralel și cel ticălos. Oricum, nu e norocul nostru, al celor care trebuie să suportăm ambele state și să ne prefacem că ne mai și place.

Statul paralel lucrează,

cumva, cu teama de a nu fi prins. Știe că ceea ce face e ilegal și-l interesează. Nu, nu-l interesează să facă lucrurile legal și în respect față de regulile democrației. Dar îl interesează să nu se afle, iar dacă se află să existe măcar o formă cât de șubredă de legalitate. Chiar dacă la o verificare mai atentă legalitatea precară invocată de statul paralel nu stă în picioare, acesta speră mereu ca verificările să fie superficiale și, eventual, făcute de oameni de casă.

Statul ticălos nu are această preocupare. Statul ticălos acționează pe față, asumându-și evidențele, sfidător. “Da, băi, e așa cum credeți voi, acționez la ordin și la rupere, și nu-mi pasă că v-ați prins!” Acesta este discursul statului ticălos, dacă se obosește vreodată să țină discursuri. De obicei n-o face, dar citești totul pe fețele buhăite, pe burțile revărsânde, în zâmbetele arogante pe care le afișează reprezentanții săi.

Statul ticălos este format din cei obligați să evolueze la nivel mărunt. Nu prind hălcile mari, la împărțeală, ci doar pe cele mijlocii spre mici sau pe cele care presupun multe riscuri. Sunt utili, nespus de utili, dar nimeni nu-i iubește, chiar dacă are nevoie de ei și-i folosește deseori. Sunt dispensabili. Sunt cam ca forțele speciale trimise clandestin în spatele liniilor inamice. Dacă sunt prinși, nimeni nu-i cunoaște, nimeni nu știe de existența lor.

Statul ticălos este

acea parte care face treburile murdare, cele de care gentilomii statului paralel nu se apropie. Dar nu doar statul paralel are acces la mercenarii statului ticălos, ci orice vătaf, indiferent de poziția pe scara partidului. Sigur, pentru a putea controla statul ticălos trebuie să te întinzi cât ți-e plapuma. Nu te duci să dai ordine statului ticălos decât la același palier pe care activezi tu. Uneori nici măcar nu e nevoie să dai direct ordine statului ticălos. Ăsta acționează și singur, are un soi de independență și o foarte mare dorință de a fi remarcat, de a fi observat, de a fi pe placul stăpânilor.

Vă amintiți, probabil,

sinistra acțiune a ANAF-ului de anul trecut, când s-a repezit cu arme și inspectori asupra ziariștilor de la RISE Project. Fără a fi vreo coincidență, controlul ANAF a început exact în ziua în care platforma de investigații urma să publice o mega-anchetă despre Liviu Dragnea și despre Tel Drum. Și total abrutizat să fii și tot ți-ai da seama că o astfel de descindere, într-o astfel de zi, nu face decât să dea apă la moară celor care vorbesc despre controlul politic al instituțiilor care ar trebui să fie apolitice și despre jocurile murdare care se fac tocmai ca urmare a acestei politizări. Vorbește șeful despre Soros, despre finanțarea ciudată a unor ziariști, despre dușmanii poporului? Ia să facem noi, nene, un control, să le dăm la dușmani peste bot.

Ei bine, străveziul control al ANAF

nu s-a soldat cu mai nimic. Nimic ilegal nu a fost descoperit la RISE Project. N-au reușit să descopere finanțări ilegale, nu au dat peste pungi cu bani aduse noaptea de către agenți ai Ocultei mondiale, n-au găsit nici măcar cine știe ce bâlbâieli contabile printre actele organizației de presă. Până la urmă, tot ce au putut reproșa cei de la ANAF celor de la RISE Project au fost niște deconturi, în valoare de aproximativ 1.000 de euro, deconturi care nu respectau litera hârțogăriei inventate de oameni care-și ascund lingourile și tablourile de milioane de euro în pereți.

Dar, căci există și un “dar”,

pentru că RISE Project nu a putut fi pus cu botul pe labe contabilicește, nu a putut fi îngropat sub camioane de amenzi, ca orice butic pe care i s-a pus pata vreunui șmecher local, ANAF a comis-o direct penal: a scurs către presă raportul de control, plin de date confidențiale care nu sunt destinate publicării.

Așa se face că o formă aproape finală a raportului ANAF despre controlul la RISE a ajuns la Ciuvică. Am exagerat când am spus că raportul s-a scurs la presă. La Ciuvică a ajuns. Dar de acolo a fost preluat imediat de către unele instituții de presă. E public, dacă vă interesează, îl găsiți ușor. Dar fapta în sine este de o jegoșenie fără margini. Neputând găsi infracțiuni sau contravenții, ANAF-ul lansează, prin scurgerea raportului, acuzații pe care Ciuvică și alții ca el de-abia așteaptă să le fluture. În primul rând, ANAF-ul, deși este operator de date cu caracter personal, a lăsat să se scurgă spre Ciuvică informații despre CNP-urile unor persoane, despre adresele acestora, despre valoarea unor contracte confidențiale, despre o mulțime de alte lucruri care nu sunt, din start, destinate publicării.

S-a aflat, astfel, câți bani a încasat fiecare colaborator al RISE Project, deși datele din contractele de drepturi de autor care se află în evidența ANAF sunt confidențiale.

Nu este prima dată

când ANAF face o asemenea măgărie. A făcut-o și pe vremea lui Blejnar, când informații confidențiale din contracte ale grupului Realitatea-Cațavencu au fost servite unor pseudo-jurnaliști dornici de răzbunare. Însuși șeful ANAF din acea perioadă, Sorin Blejnar, a încălcat legea live, la TV, dezvăluind astfel de informații. Și n-a pățit nimic, deși legea este foarte clară în astfel de cazuri. Atât de clară, încât atunci când un alt șef al ANAF, Șerban Pop, a vrut să facă același lucru și a divulgat trustului Intact date confidențiale din contractul dintre RCS&RDS și Mitică Dragomir, DNA i-a făcut dosar, dosar care i-a  adus o condamnare definitivă la doi ani de închisoare, cu suspendare. Deși inițial, pe fond, fusese cu executare.

Dincolo de delirul lui Ciuvică

despre Soros, olandezi și Google care i-ar fi plătit, prin RISE Project, pe manifestanții din Piața Victoriei din ianuarie-februarie 2017, rămâne această nouă dovadă că statul ticălos există și funcționează impecabil.

Suntem obligați de lege să ne înregistrăm toate contractele la ANAF, căci aceeași lege ne garantează că datele noastre sunt în siguranță, atâta vreme cât nu suntem subiectul vreunui dosar penal. Nici atunci datele nu sunt publice, câtă vreme nu am comis vreo infracțiune. Dacă noi, simplii contribuabili, nu respectăm legea, ne pasc amenzi, popriri, tăvăliri în catran și fulgi. Dacă statul ticălos este cel care nu respectă legea, e OK, nu-i nici o problemă.

Și nici nu va fi câtă vreme chiar victime ale statului ticălos aplaudă când acesta întoarce armele și se comportă la fel, dar cu ceilalți.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Toader s-a făcut băiat mare

    17 septembrie 2019

    Aidoma unui copil fugit de acasă și aciuit în Gara de Nord, Toader Paleologu a fost luat sub pulpană de un drojdier bătrîn și hîrșit în rele, dispus să-l învețe […]

  • Călăreții fără cap

    17 septembrie 2019

    Între pusta maghiară și stepa rusească, pe terenul cu obstacole moștenit de la strămoși, România aleargă, ca un cal deșelat de istorie, să prindă din urmă Occidentul. Singura ei certitudine, […]

  • Votul la fără taxe

    17 septembrie 2019

    79.997 de cetățeni români stabiliți în străinătate s-au înscris fie pentru a vota prin corespondență, fie pentru a solicita să voteze la o secție de votare mai aproape de casă. […]

  • Întoarcerea clasei muncitoare în paradisul capitalist

    10 septembrie 2019

    Dacă-n popor se zice că sula nu știe carte fiindcă la școală a stat tot timpul sub bancă și n-a văzut ce se scrie pe tablă, e clar că noua […]

  • Frăția lichelelor

    10 septembrie 2019

    Scaunul de la Cotroceni, scos la licitație în noiembrie, vine cu un pachet promoțional de putere neagră. Serviciile secrete sînt incluse, pot fi cumpărate practic pe nimic doar păstrîndu-li-se șefii […]