STELIAN ȚURLEA: „În vremuri dintr-astea ies la lumină tot felul de neisprăviți“

A făcut gazetărie la PRO TV, a condus Ziarul de duminică, a scris (și scrie) excelente romane polițiste. În două cuvinte: Stelian Țurlea, om tolerant și înțelept, căruia nătîngia semenilor i se pare mai periculoasă și decît COVID-ul.

Cristian Teodorescu: Ai fost la Tîrgul Gaudeamus online, cum ar veni?

Stelian Țurlea: Da și nu. Nu prea mă pricep la chestiile tehnice, abia în timpul Tîrgului m-am lămurit că puteam participa mulțumită unui program (sau aplicație) numit Zoom, mi se pare. Cred că-l am și eu pe laptop, nu m-a învățat nimeni să-l folosesc. Dar nu am în schimb Facebook, așa că nu mă pot alătura grupurilor care discută fel și fel de chestii literare. Am urmărit, însă, în timpul Tîrgului, cîteva discuții pe Facebook-ul soției mele, mi s-a părut interesant. Dar într-un fel am participat totuși la Tîrgul online, prin telefon, marți, 17 noiembrie, după-amiaza, cînd Editura Eikon a lansat cartea mea de note de călătorie La nord și la sud de Tejo. Itinerare portugheze. Participau neobositul editor Valentin Ajder și scriitorul Tudor Călin Zarojanu. Cartea e o reeditare, prima ediție a apărut acum patru decenii (!!!), în 1980, dar sigur se poate citi și azi cu același interes sau aceeași plăcere. Revin: ceea ce am văzut pe Facebook, cît am văzut, mi s-a părut interesant, dar prea palid față de palpitațiile pe care ți le pot da o participare la o lansare reală, tradițională, de carte sau mersul printre standuri cocoșate de cărți.

C.T.: Mie îmi lipsesc tîrgurile de carte. Ție?

S.Ț.: Foarte mult. Întîi, pentru că afli tot ce apare – și eu sînt înnebunit să aflu, din varii motive; apoi, pentru că mă aleg cu cărți, foarte multe, citesc enorm; în sfîrșit, pentru că întîlnesc foarte mulți confrați, pe unii nu-i văd decît în împrejurări dintr-astea. Firește, mai sînt și alte motive, mai personale, care țin strict de personalitatea unui tîrg de carte. De pildă, cînd mă obosește deambularea printre standuri, îmi place să lenevesc minute bune într-un fotoliu de la standul Editurii Crime Scene Press, a lui George Arion, să privesc vînzoleala lumii și să stau la taclale cu autorul lui Andrei Mladin, la un pahar de whiskey pe care gazda îl oferă negreșit, întotdeauna…

C.T.: Ca autor de romane polițiste, cum ți se pare agentul COVID-19?

S.Ț.: Inspirator, sper să nu te surprindă. Au apărut destule cărți anul acesta stîrnite de pandemie. Unele mai vechi, doar s-a nimerit să fie tipărite și traduse și la noi acum. De pildă, „thriller-ul care a prezis o lume în izolare“, Carantina, al lui Peter May (Editura Corint), scris acum 15 ani și nepublicat pînă în 2020 pentru că editorii îl socoteau neverosimil! Citiți-l, e un roman excelent. Mai sînt și altele. Aș vrea să fac și eu reclamă unui volum scris special în pandemie, cu subiectul COVID-19 – e o culegere care a apărut de cîteva luni bune la Crime Scene Press. Ideea i-a aparținut lui Alexandru Arion. În cele peste 350 de pagini, cartea cuprinde povestiri scrise de 15 autori! Volumul se cheamă Pandemicon. Povestiri pentru sfîrșitul lumii, am avut onoarea să particip și eu cu o povestire („Paranghelia sau crimă în direct“). Găsești în el povestiri pe toate gusturile, în toate stilurile posibile, scrise de probabil cei mai buni scriitori ai genului, ai toate unghiurile, punctele de vedere din care a fost și este privit COVID-ul. Evident că subiectul pandemia sau COVID-19 este inspirator din punct de vedere literar. După povestire, prins de subiect, am început un roman, se petrece în pandemie și este, prin urmare, strict legat de ea. Altfel, dacă nu vorbim din punct de vedere literar, COVID-19 e o chestie sinistră!

C.T.: Dar pseudo-carantina din ultima vreme?

S.Ț.: Și carantină sau pseudocarantină e o chestie sinistră, dar mi se pare un exercițiu normal și necesar, iar cei care nu-l acceptă și nu se supun sînt, după părerea mea, inconștienți.

C.T.: Cum ți se pare exercițiul ăsta zilnic de numărare a morților, îmbolnăviților și a internaților la ATI?

S.Ț.: Necesar. Eu, cel puțin, îl urmăresc zilnic. Te poate liniști sau dimpotrivă, îți poate spori atenția să te ferești de boală. Umila mea părere.

Ca să nu spun că, am impresia, peste tot se face la fel.

C.T.: Papa de la Roma a anulat anul ăsta un pelerinaj care se ține de sute de ani. Tomitanul nostru nu s-a lăsat. Să fie arhiepiscopul Teodosie mai creștin decît Papa?

S.Ț.: Aiurea! Papa îmi dă încă o dovadă de înțelepciune și de atenție față de semeni. În fiecare an, pe 8 decembrie, în Piazza di Spagna din Roma se organizează, din cîte știu, un act de venerație a Fecioarei, la care se strînge multă lume. Papa a anulat pelerinajul, din cauza pandemiei, cu scopul de e evita orice risc de infectare provocat de formarea unor grupuri mari de oameni. O acțiune la care se gîndește orice om cu minte și grijă față de semeni. Nu înseamnă deloc că Papa n-ar mai fi creștin. E o chestie de mentalitate, prefer să nu comentez mai mult. Aș fi acuzat, iarăși aiurea, că am devenit ateu.

C.T.:  Ai scris vreun roman în aceste nouă luni?

S.Ț.: Am încercat, am început, spuneam, un roman, dar probleme personale – care continuă și la acest moment și asupra cărora nu insist – m-au oprit. Am avut însă colaborarea la Pandemicon amintită mai înainte. Pentru că scriu foarte repede, e un text pe care l-am încheiat în două zile. Din fericire, am reușit și anul acesta să mai scot ceva pe piață: mi-au mai apărut două reeditări, romanul polițist Caz închis și cartea de note de călătorie La nord și la sud de Tejo. Itinerare portugheze pe care am amintit-o.

C.T.: Care e diferența dintre mascații care vizitează incognito băncile străine și-i caută Poliția cu anii și mascații noștri care sînt prinși la cinci străzi mai încolo? Ăia sînt mai școliți?

S.Ț.: În mod sigur. Asta cred. Sau mai serioși. Dar poate și mai puțin corupți.

C.T.: Te-a oprit Poliția pe stradă să te învețe cum se poartă masca?

S.Ț.: Nu, pentru că am purtat-o mereu cum trebuie. Ce mare scofală să porți corect o mască?!

C.T.: De fapt, întrebarea ar fi în ce categorie i-ai vîrî pe cei care fac pe Toma Necredinciosul pe pielea altora, de trebuie să-i tragă Poliția de mînă?

S.Ț.: Inconștienți. Nătîngi. Nătăfleți. Persoane cu care nu prea vreau să am de-a face. Sau persoane care doar astfel știu că pot fi remarcate și ies în față. Ai observat că în lunile din urmă au apărut indivizi/individe pe care nu-i știa nimeni și care nu se remarcă prin vreo ispravă în folosul celorlalți, dar sînt promovați cu ardoare de cîteva televiziuni doar pentru că neagă existența virusului sau se împotrivesc măsurilor luate de autorități care le-ar știrbi, chipurile, drepturile fundamentale? Persoane care nu s-au evidențiat prin nimic cînd au avut acele drepturi revendicate acum chiar cu ajutorul unor oameni politici, îmi e greu să n-o spun. În vremuri dintr-astea ies la lumină tot felul de neisprăviți…

C.T.: Supărații din Germania acuză de nazism guvernul Angelei Merkel, pentru măsurile impuse populației. Și acolo nu sînt alegeri, ca la noi, unde COVID-ul e folosit electoral și de unii, și de alții. Face COVID-ul politică?

S.Ț.: Sigur face, pentru că în spatele lui sînt oameni și oamenii au interese, inclusiv politice. Dar trec ele și alegerile, și COVID-ul…

C.T.: Crezi în vaccin sau în soartă?

S.Ț.: Cred în vaccin. În orice fel de vaccin. Cînd eram mic, acum aproape șaptezeci de ani, aveam un prieten vecin care s-a zgîriat într-un cui și a făcut tetanos. A murit pentru nu exista vaccin –  și la școală, în prima clasă, m-am dus fără prietenul meu. De atunci știu că orice vaccin, pentru fel și fel de boli, poate amîna plecarea prea devreme pe lumea cealaltă. De ce să stîrnesc soarta?

1.531 de vizualizări