Infantino, hui-du-hu, ia-ți FIFA CWC și te du! Club World Cup 2025, o altă născocire a mahărilor cu sediu în Elveția, riscă să banalizeze marile sărbători închinate Zeului Fotbal pînă la diluarea multor semnificații importante. Federația Internațională de Fotbal Asociație insistă să tot lungească supa, să reîncălzească întruna ciorba. Păi, cum ar fi dacă s-ar face carnaval în fiecare lună? Dacă am prăznui Paștele sau Crăciunul de cîte ori? De două ori pe trimestru? De multe ori, ce-i prea mult nu-i neapărat mai bun. Onorabila conducere FIFA a ținut morțiș să introducă pe agenda globală încă o grandioasă competiție, Cupa Mondială a Cluburilor, cel puțin în faza grupelor. Noua competiție s-a profilat ca un fel de șușanea la nivel planetar, cu actori istoviți (sau chiar amatori din Noua Zeelandă), cu trupe de strînsură. Dacă am fi hater-i, ca să facem trafic, am putea băga un răutăcism: mai pe românește, CWC – Ce WC! Nu-i cazul să fim răutăcioși. Competiția găzduită de SUA nu-i chiar de tot căcatul. Din păcate, formatul CWC arată limitele politicii expansioniste pe care o tot duce FIFA.
Coana FIFA ne tot provoacă la meciuri peste meciuri. Iar efectul este că, la urma urmei, mai rămîn prea puține de reținut din toate meciurile alea (de show total). Obosim pînă și noi, spectatorii. Darmite ei, eroii noștri, bieții jucători. Există o vorbă cum că toate marile imperii au mierlit-o de la indigestie, au halit prea mult. Ar fi mare păcat s-o pățească la fel și Imperiul Regelui Fotbal, doar pentru că administratorii de la FIFA, știindu-ne dependenți, ne tot momesc cu cantități nemăsurate de meciuri. Mai ascultați și sfaturile nutriționiștilor! Decît mult și prost, alegeți ceva mai puțin și mai bun. E vorba despre fotbal, desigur. În acest context global atît de încărcat, generat de ambițiile FIFA, vă veți întreba poate: da’ cu noi, românii, cum rămîne?
Pont pentru pariori! Mizați pe țărișoara noastră, adică pe Europa, că nicăieri nu e mai bine ca acasă. Coincidența a făcut ca în aceeași zi, pe canalele aceluiași trust TV, să avem parte de două meciuri diferite: Palmairas-Botefogo, din optimile renumitei FIFA CWC, și, respectiv, Anglia-Germania, finala Campionatului European Under-21. Firește că nu compari mere cu pere, seniorii cu tineretul, echipele de club cu cele naționale. Și totuși, ne-a fost nouă rușine de rușinea dragilor brazilieni rătăciți la competiția FIFA din din State. Zero-zero după 90 de minute. Pînă la urmă au dat un gol ăia de la Palmairas. Pe ecran, în dreptul echipelor, scria SAP-BOT. Niște profani ar fi putut crede, văzînd și calitatea partidei, că joacă Sepsi cu Botoșani la noi, într-un meci pentru evitarea retrogradării. Nu prea ninge în Brazilia, ca să te întrebi unde-s zăpezile de altădată, îți pui doar problema, meditativ: unde mai e Joga Bonito de odinioară?
În sfîrșit, în schimb, traversînd turneul final european Under-21, a fost un meci de 2-2 după 90 de minute. Au cîștigat englezii, tot cu gol în prelungiri, la fel ca strămoșii lor, în celebra finală World Cup ’66. Englezii și nemții n-or fi tocmai brazilienii Europei, dar cu toate astea, la orice categorie de vîrstă, un meci precum Anglia-Franța nu se poate compara cu mărețele derby-uri intercontinentale. Că vrea Infantino, că nu vrea, Europa nu se va preda atît de ușor în fața agresorilor corporatiști, ne-au oferit argumente, iată, chiar tinerii bătrînului continent. Hai România!
1.368 de vizualizări
