Supărarea lui Ivan în tranșee

Într-un filmulieț care a ajuns pe net, Ivan, soldatul rus, înjură nădufit Kremlinul. Care Kremlin – futu-i! – i-a trimis lui Ivan pe front nește obuze, însă a uitat să monteze și explozibilul. Înjură din pacifism Ivan?! Nici gînd, batiușka! Nici gînd! Ivan e ofticat că o să piardă războiul. Dar pînă la acest gînd mai cuprinzător, l-a luat tremuratul pentru pielicica lui. Beat, treaz sau mai degrabă mahmur, Ivan  a ajuns la aceeași concluzie ca străbunicu-su, la 1917. Străbunelul le-a dat la cap ofițerilor lui în tranșee și s-a cărat de acolo, să facă revoluție la Petersburg.

Lui Ivan soldatul nu-i dă prin cap să se întrebe dacă nu cumva vărul lui, Ivan muncitorul – un trîntor și-un bețiv, frățioare! –, o fi uitat să pună explozibilul în obuze, că nu-i e mintea decît la clondirul cu vodcă. Putin e de vină și clica lui de hoți! Adică pe front s-a radicalizat politic Ivan, cel ce în civilie a trăit în fundul Rusiei, de unde auzea și vedea la televizor numai ce-i convenea lui Vladimir Vladimirovici, primul vînător al țării? Niet, cetățeni!

Ivan știe că nu-i bine să înjure Kremlinul. Cine se încumetă dă de dracul. Dar o viață are omul! Și pe front, pînă la obuze, vodcă, canci! Canci hleba! Cu ce inimă să mai lupte soldatul? La început, să nu-l mîniem pe Dumnezeu, bine era aici. A trimis el un televizor acasă? A trimis! I-a făcut el Marfei pachet cu rochii și cu tot ce-a mai găsit de îmbrăcat prin dulapuri, în casele fasciștilor? I-a făcut, frățioare! Pusese el ochii și pe un dulap, frumos dulap, dar cînd să-l care la vagon, l-au făcut camarazii surcele, că intrase frigu-n ei!

De femei nu dusese lipsă! Ca bunelul la Berlin, avea și el ce povesti! Le dibuia cu băieții prin pivnițe și pe unde se mai piteau nerecunoscătoare, în loc să-i întîmpine cu flori că le scăpau de fascism! Acuma, în tranșee se mîngîia și el cu vorba, dacă îi ardea! Dar cînd să-i mai arză de hazaice, batiușka, de cînd cu frica de drone și de ce le mai trimit pe cap americanii, care ăștia lungesc războiul! Și cînd vrei și tu să-i astîmperi și să-i nimicești, cu neamul lor de perverși fără Dumnezeu, n-ai cu ce, frățioare! Și nici cu cine, că ăștia de vin pe front să ia locul morților nu știu de nici unele. Noroc că-i trimit în prima linie, să le facă lor de petrecanie ucrainenii, nu cătanelor care știu cum merge treaba cu războiul. Că altfel el, Ivan, soldat al Marii Armate Roșii, n-ar zice nimic contra Kremlinului, s-ar ridica din tranșee și nu s-ar opri pînă la Kiev, ca să se facă pace odată! Dar să aibă cele de cuviință! Și obuze, și oameni, dar vodcă pe primul plan, că ea îți dă curaj, de uiți de toate necazurile astea, afurisita!