Cînd comedia este mai spumoasă decît șampania
Am observat un fenomen interesant: dacă americanii par să fi epuizat rîsul și acum se axează, măcar în zona filmului, fie pe hăhăiala groasă, fie pe acel mda-ha-ha derivat dintr-un automatism imprimat de obligația socială, de tip „Gluma asta tristă susține justiția socială, deci să rîd, să nu creadă prietenii mei că sînt mai puțin implicat decît ei”, francezii, asemeni unui fîntînar solomonar din trecutul mitic, știu să scoată la lumină șuvoaie limpezi de haz sclipitor. Sigur, li s-ar putea […]