Scormonind cu un băț într-o iluzie
Dan Stanciu știe ca puțini poeți limba română. O stăpînește artistic, cu grație, înțelepciune și umor. Îl irită locurile ei comune și împerecherile de cuvinte care par bătute în cuie odată pentru totdeauna de lenea noastră cronică de a gîndi. Aidoma fizicienilor convinși de existența lumilor paralele, și asta fără porniri religioase, ci urmărindu-și ipotezele pînă în așa-numitele „pînze albe”, care pentru oamenii obișnuiți înseamnă lumea tuturor posibilităților sau a nici uneia, Dan Stanciu, acest suprarealist singuratic, descoperă incertitudini acolo […]