Invizibilul tată al stațiunii Costinești
Pe 21 iulie 1914, soarele pîrjolea tăriile. Deasupra munților Bucegi nu mai zbura nimic: nici pasăre, nici gîză, nici aeroplan. Un corb a îndrăznit să iasă din umbra pădurii și să dea o tură prin văzduh, dar s-a prăbușit cu penele în flăcări. Urșii transpirau în bîrloguri, lupii sufereau de zăduf în vizuini, mistreții zăceau în hățiș, veverițele aiurau în scorburi. Singurele vietăți din zona Sinaia care arătau ceva mai multă vioiciune erau adunate în sala mare a Castelului Peleș. […]