O zi la librărie
Cel mai ciudat lucru pe care l-am trăit în scurta (ei, nici chiar așa de scurtă, pe vremea aia timpul curgea altfel) mea existență de gestionar a fost libertatea. Nu rîdeți. La Cartea Românească se experimenta un soi de libertate condiționată, care mi-a (și ne-a) făcut mult bine. Eram un biet gestionar, dar responsabilul cu difuzarea, Nicolae Frânculescu, directorul economic, dacă avea vreo nedumerire literară, la mine venea. Sau la Nedelciu. Cum se scrie corect nu știu ce năzdrăvănie, nu-i […]