Cînd ai în mînă o cameră de filmat, orice găină pare Dark Phoenix
Înțeleg fascinația cu legenda păsării de foc, cea care renaște din propria cenușă după ce-a adormit cu țigara aprinsă lîngă aragazul reparat de un vecin. Înțeleg însă mai puțin nevoia de-a înfige un film în pămînt și de a-l lăsa să se perpelească în prostie, plictiseală și nevolnicie timp de aproape două ore, deși percepția temporală, torturată de calitatea infectă, ar insista că au trecut cel puțin cîteva milenii. Un spectator de bun-simț iese de la filmul ăsta ferm convins […]