Pisicile din titlu și leopardul din spatele gardului
Îmi plăceau policier-urile Rodicăi Ojog-Brașoveanu. Romanele istorice nu i le-am citit, dar cărțile ei cu milițieni mi se părea digerabile. Scrise în stilul sprințar al oralității bucureșteanului cu oarece pretenții, textele ei n-aveau nici o legătură cu romanele despre milițieni model care prind infractori burghezi aflați sub influența capitalismului. Iar imaginația cu care construia intrigile romanelor sale polițiste făcea din ea o scriitoare redutabilă. Mulții ei fani îi colecționau cărțile și, lucru rar, admirația de care s-a bucurat în viață […]