Articole ce conțin cuvântul cheie: România interbelică: modernizare politico-instituțională și discurs național

În ultima și cea mai dramatică parte a acestei istorii, autorii ei constată că jubilația unirii face loc unei nesiguranțe tot mai accentuate în încercarea de modernizare a României. Criza din anii ’29-’33 găsește guvernele optimiste, dar incapabile să-i facă față, încît și modernizarea devine problematică, iar intrarea legionarilor în scenă readuce asasinatul în viața politică autohtonă. Regele Carol al II-lea care revenise în țară la noroc, în timpul Regenței, și îl păcălise cu promisiuni neonorate pe Iuliu Maniu, premierul […]

Modernizarea instituțiilor statului român dintre cele două războaie funcționa bine în vorbe, de fapt însă lucrurile mergeau încet și adeseori anapoda. În anii ’20, mai ales, improvizația ținea locul măsurilor strategice și în Basarabia, și în Transilvania. Funcționarul român, cel ce ar fi trebuit să o aplice și să dea exemplu pentru aplicarea modernizării, avea o imagine detestabilă. Amploaiații erau caii de bătaie ai publicațiilor satirice pentru lenevie, incompetență și corupție. Mulți dintre ei își meritau renumele, încît din cauza […]

Șaptesprezece autori – cu tot cu coordonatorii, nouăsprezece! – are acest op de dimensiuni curat monumentale, care se cuvine citit pe îndelete din cel puțin două motive. Primul e că fiecare dintre cele 17 texte are propria sa viață complicată, ce trebuie puricată cu răbdare. Nu se recomandă lectura de tip pernă! Al doilea, și cel mai cu temei, e că cititorul obișnuit, categorie din care face parte și subsemnatul, descoperă aici contrariat că istoria pe care o știe, cea […]