Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Talentat, inteligent, dar cu probleme iepice

Zoom Talentat, inteligent, dar cu probleme iepice

Pe americanul Sean Penn îl știți din filme, ca actor, scenarist și regizor, dar și din ceremoniile de la Oscar unde a luat două statuete.De proză s-a apucat doar de doi ani. De atunci i-au apărut două romane. Cu cel despre care scriu aici a debutat. Inteligent scris, cu umor și cu numeroase propoziții din categoria panseurilor care se țin minte, dar și cu prețiozități de scenarist cu pretenții nu totdeauna acoperite, romanul e atrăgător și are suficiente ciudățenii încît să te intrige.

Bob Honey, protagonistul, face parte din categoria americanilor care încearcă mai multe lucruri în viață, pe rînd sau simultan. Nu e un ratat care schimbă foaia după fiecare eșec, temă veche în literatura nord-americană. Din contra, știe să se descurce atît de bine în tot ceea ce face că renunță nerăbdător și la afaceri de succes care nu răspund la timp așteptărilor sale. Are la început o firmă care asigură zboruri cu avioane mici.Apoi devine mare vidanjor, cu afaceri în lumea arabă.Mai exact, acolo pe unde Statele Unite au trimis trupe și lucrează și cu subcontractori independenți care asigură tot soiul de servicii, unele de natură militară, pe bani mai mulți decît cere armata, prilej pentru „pompagiul de excremente” de a lua în tărbacă administrațiile republicane, în special trumpismul. Bob care face și drege îl atacă pe Trump din toate pozițiile. Îi desființează sloganurile, îi face de două parale strategiile și îi vitriolează aiurelile din discursuri.

Pe scurt, vidanjorul internațional vede în Trump o calamitate pe care americanii și-au provocat-o cu voturile lor. Bob,care prin natura afacerii sale e ecologist, intră din patriotism într-o organizație secretă care și-a propus să scadă nivelul emisiilor periculoase de gaze din atmosferă. În acest scop, organizația și-a propus să-i elimine din mult prea numeroasa specie umană pe producătorii cronici de flatulențe, adică pe vîrstnici.

În numele acestui generos deziderat ecologic, cu presupuse efecte universale, Bob devine asasin în serie. Dă iama metodic și fără a lăsa urme prin azile pentru bătrîni și prin case de sănătate în care sînt internate persoane de vîrsta a treia. Bob are însă și el o vîrstă, ceea ce lasă urme adînci în preferințele lui muzicale. Îi plac cîntecele lui John Lennon și muzica de film a lui Ennio Morricone.

Personajul lui Penn umblă mult prin lume. Atît de mult încît nici nu mai ține bine minte pe unde a fost. Și cînd nu-i trece nimic special prin cap, se mulțumește cu vechile cîntecele care-i plac, cărora le ține minte versurile, citate pe larg în roman. Asta pentru că Bob nu vrea să se despartă de atmosfera acelei perioade în care se simțea bine și în care America n-o luase la vale, cu muzică tot mai de consum și cu rapperi gălăgioși, cel mai adesea stupizi. Bob e un personaj cît se poate de promițător,„iepic” vorbind, cum zicea pe vremuri, la noi, Paul Georgescu, după ce se apucase de proză. Același Bob are bagajele pline de povești care pot fi dezvoltate cu spor și micul-marele său destin, doar că, de la un moment încolo, păpușarul lui nu prea mai știe ce să facă cu el. Așa că îl lichidează în coada de pește a unui ultim capitol constînd într-un poem epic, pregătit, e drept, de multele alte citate de versuri din roman, dar care pe mine m-a lăsat cu o tradiționalistă așteptare a unui final adevărat, poate mai puțin inteligent decîtcel cu care Sean Penn își încheie cartea, dar fără să mă lase să mă întreb: „Și, în definitiv, ce s-a întîmplat cu acest Bob care face și drege?”.

Sean Penn, Bob Honey care face și drege, traducere și note de Vlad Pojoga, Editura Polirom, 2020.

1 comentariu

  1. #1

    Deci, o alta lătură propagandistă a stângii americane. Hollywood trash!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Cioclii

    4 august 2020

    Viziunea convalescentului privind în oglindă Fiți gata la harpoane că îngeru-i la copcă în țara cea vestită și rece de sub votcă cu turlele înfipte în nori pînă-n prăsea, momiți-l […]

  • N-a mai mers la pușcărie, hai, măcar, la Primărie!

    4 august 2020

    Așa cum bețivii adevărați își revin spre dimineață dacă simt pe gîtlej un nou pîrîiaș de vodcă, Traian Băsescu dă semne de dezmeticire. Lunga mahmureală politică nu i-a priit. Abstinența, […]

  • România din ce în ce mai puțin educată

    4 august 2020

    Klaus Iohannis este profesor. Nu și-a mai exercitat meseria din 1997, e drept, acela fiind anul în care a părăsit definitiv catedra pentru un post în administrație. Mai întâi inspector […]

  • Martirii carantinei

    28 iulie 2020

    Printr-o ironie a sorții, săptămîna trecută Marea Neagră și-a luat și ea rația de libertate, fiindcă din două sute de mii de samavolnici care s-au scăldat în lipsa de respect […]

  • Cel mai scump dulap din istorie

    28 iulie 2020

    „Am obținut pentru România o sumă impresionantă, 79,9 miliarde de euro“, a zis președintele Iohannis, și s-au găsit destui să se repeadă să-i pupe mîinile ca unui binefăcător. Banii ăștia, […]